Opinii

prolog-epitaf

imi perindam vreun vis pe straduta din spatele Teatrului. afara ploua, asfaltul la fel. nu ma grabeam, dar aveam impresia ca o fac. am vazut un cerSetor, unul adevarat Si orb - avea o cutie infoliata intr-o punga de nailon, statea pe un scaunel. La un moment dat observ ca tipul face o chestie frapanta : datorita furibundului de-afara iSi tine mana dreapta in cutie, vrea sa Stie, sa simta cand se umple, partial, cam o treime din ea, ca apoi sa o goleasca. I-am dat vreo zece minute, putin. ASa facem Si noi cu inspiratia, ii dam drumul, somn, ne desprindem de ea ca sa ajungem la noi, cel mai nesigur loc.

etica inspiratiei

acel mod care leaga provocatorul de creator, acea dulce pendulare in dese randuri banala, din cauza lipsei de fixatie, frapeaza transpunerea, face aSternutul dur, crud, moale. sa Stii cum sa iti iei incertul, o pasare ce vrea reinvierea drept o palma docila, atunci poti face un postum : ,, am fost o competenta a absolutului’’ (geniu) .

doar inconStientii abuzeaza, afundati ai tricercului, care nu au un modul precis. cei mari, rar, consecvent insa, Si-ar putea pierde lustrul — intr-o asemenea situatie ar incepe sa tinda, iar crezul s-ar increde in pieire. abuzul se confirma, cand vlaga i-a spintecat, atunci spectacolul trezeSte, arid, fad, un joc al celor mici.

inspiratia poate fi inmormantata. singur sa o faci, altminteri iti va imbogati trupul cu apoptoza. eu o data am incercat, nu am reuSit complet — convingerile m-au impiedicat, injurat, scuipat; era cat pe ce sa mor.

cand iti constitui un stil, il faci sa aiba trepte/unde, sustinute intreg de crucea abisala. reuSeSti sa vezi jindul cum atarna dupa alaptarea, — iti flexeaza trepidatia Si conditioneaza atitudinea. momentan ma lipsesc de stil, de o critica acid, de o palma, de o frivola ce nu ar vrea sa ma vada mantuit, am o scuza care imi permite in orice clipa sa-mi ticaloSesc gandul, sa lovesc, sa patez bietul animal, poate singura mea cerneala veSnic candida : opulenta juvenila; acest pretext e o hrana pentru etica inspiratiei; un lapte de mama ce ajuta la formarea unei conduite construite initial din incert, confuz, slujbe pacatoase; aSa greu ii cand trebuie sa precizez cui ma adresez, Stiu o persoana deja : eu.

uneori ai impresia ca iti cladeSti arta tragand de inspiratie, dar nu e. un fapt pe care il vei vedea veridic atunci cand mainile tale vor Sti a rivaliza cu ceea ce altii consemna : diadema maretiei. nu ma dau in vant dupa ea, nici nu ma rog sa imi vina — un stadiu exhibitic, o impartaSire inepta.

prana ofera disensiunea cu tine insuti, o zgarcenie intacta care va comite omorul. cei care conStientizeaza faptul ca plang alaturi de ea, cei pentru care a fi inspirat inseamna a fi alaptat intermitent, sunt cei nascuti cu inspiratia in cuore : talentatii. un asemenea ins devine desavarSit cand iSi regleaza sistemul, motorul. nu poti fi lucid in jurul unui pahar, iar daca franji mai mereu in jurul lui ajungi sa n-ai sicriu.
Nici o inspiratie nu poate avea un temei insolubil. aceasta legatura am prins-o inainte de a Sti de timp, de ventuza plapanda a clipei — indiferent de pozitionarea hranei ( cel ce transpune e intr-adevar o hrana ), ea e sfaramata, caci inspiratia cauta individul Si nu invers; ai crede ca este eronat, un copil ar putea spune aceasta, el glasuieSte adevar — nu ai ce sa alergi dupa ea beat, treaz, infometatul nu primeSte cand cere ( se intampla mai mereu), e nevoit sa aStepte pana cand naSte potential. Totul pleaca de la calitatea ei principala severitatea : are dreptul sa fure din moment ce ea da, ingroapa pe cei nesatui, se joaca chiar Si cu minorul, spanzurandu-l; ea judeca in masura in care noi nu ne judecam, atunci doar; nu poate fi potolita; ar fi fost moarta demult daca ar fi avut ingaduinta. De cele mai multe ori greSeSte, Stiu — e perfectibila. unii o urasc – nu are istorie, altii o adora cand uita de ea Si iSi lasa buza deasupra tamplei. nu a cunoscut niciodata notorietatea. a fost mereu fara prestigiu.

consideratia pe care i-o purtam e vaga, nimeni nu Stie cum sa o respecte, ar merita macar o reverenta, dar acest formal s-a uitat, la fel cum noi ne omitem pe noi inSine. multi formeaza asertiuni, pareri cum ca noi ii dam viata. rugi puerile. baza inspiratiei tine de sentimentul unei credinte transpuse. Ea nu moare atata Stiinta nu are, dar daca se preface intr-un avorton nu-Si plange de mila — detine cel mai prolific caracter; sa-i faci cult ar fi de prisos, e pacatoasa precum cel mai negru danav Si sangereaza in urma unei dihotomii acute :
inspiratia verosimila, care Si-a infrant fumul Si iti acorda primul ei gand ( de fapt e intaia forma de inspiratie cunoscut de artist)
inspiratia incerta, cea crapata, uneori fara gust, alteori carnoasa, aflata mereu in oscilatie arida – deja o cunoSti, iar ca sa te surprinda trebuie sa spui elevatului adio. cei mari Stiu sa o potenteze, calai furioSi.

un artist trebuie sa sustina orice forma de inspiratie, deoarece un crez nu se poate fonda, fundamenta daca nu exista avant ingenuu. sa o sustina indirect. chiar lovind-o vulgar, ii vei permite viata. sa se certe cu ea riguros, cadentat, cu o oarecare limita ca nu cumva moartea sa nasca moarte. (un exces anume ii da moartea, o face inutila, raportandu-ma la relatia ei cu homul. a inzeci, nu a muri ).

e tardiv sa o tipizezi, cei in varsta au descultat-o, cei far de varsta i-au smuls totul – e dificil sa gaseSti macar o eboSa, dar cine nu o trezeSte , iSi pune menirea in randul celor incerti.

Nicu Stef

si ecoul inspiratiei…..

replici:
08.11.2006

Gramada mea incerta ma
face sa-mi acopar ochiul
stang
pe cel de-al doilea sa-l stramut la
loc in frunte ,sa-mi
las dreapta fara
potentare si sa
strig :maini albe ,departate,
nu opriti acele ape.
E oricand gata
Intrarea mea-n Tartar
calau pe un armasar vivace
pentru alti crestini care
simt eu
stau sa se nasca
(Diana Petrehus)

incert si confuz

a inzeci nu a muri !
repeta suflrtul la fiecare abandonare
de sine
e tardiv sa masori nemasuratul
cand uitarea isi rememoreaza amintirile

totul pleaca de la prana
un suflu in plus pentru mine
e hrana in minus a spiritului

incert si confuz
provoc clipe
la o nastere
aflata in apoptoza
(Bogdan Groza)

scufundat in pahar
treptele din care curge laptele mamelor
nu ma-neaca.

Batranii plang pe strada
aduna lacrimile in cutii de carton.
Apoi mi le torna in palma
rece,dulce
plin de neputinta
(Claudiu Petria)

Kakos est

mi-am dat un suflu confuz

nici mama ,nici eu,
un abuz,
e prozaicul meu
un juvenil
s-a ingropat in mine
(Nicu Stef)

vai ,ce-mi place ca mi-ai amintit de
‘’ventuza palpabila a clipei ‘’
de aceea lasa-ma sa scriu
in jurul tau incert ,inocent ,vulgar

mi-ai spintecat ridurile versului
asa ca pierdut-o
mai bine hai in pat
sa-mi dai pretext sau inspiratie
(Mircea Crisan)

m-ai descultat de
poarta gandului tau
sa-mi uiti cuta
durerilor noastre

te multumesti sa ma
pacatuiesti in laptele
tau de zeita in gropata

nu vezi ca ti-au
crescut radacinile pacatoase ?
(Onea Madalina)

-----------------------------------------------

dan rusu

FRANTURI (cu EL si EA)

EA: ...Si?
EL: Si ce?
EA: Cum si ce? Pai zi!
EL: Pai zi!... Pai cum sa-ti zic asa, dintr-o data...ca pe-un lucru banal? Trebuie atmosfera... Trebuie sa-mi fac curaj... Trebuie timp. E lunga rau povestea... Stii ce? Las' ca iti zic altadata. Uite, promit...maine...sau... Sau mai bine saptamana viitoare... Ei, ce zici? Bine-asa? Da' ce te bosumfli acu'? Ei asta-i! Nu cred ca e cazu' sa faci bot. E oricum o nimica toata, zau asa. Nu are rost...
EA: Nu are rost, nu are rost, da' ce are rost pentru mine ?! Ce crezi tu ca merit eu sa aud atunci ??? Nu are rost! Da, te-am obisnut eu rau, asta am facut...
EL: Te rog, nu incepe. Vorbesti aiurea acum. Te-ai suparat iar, ai chef de cearta. Esti rosie-n obraji... Esti dulce cand ai rosu in obraji...
EA: Ei lasa-ma acum. De asta imi arde mie!... Hai spune-mi, te rog! Te rog, te rog, te rog!...
EL: Pai ti-am spus... Destul pentru azi. Restul saptamana viitoare. Hai, nu vrei? Hai sa uitam acum... Unde naiba mi-s sosetele? Nu le-ai vazut?
EA: Unde ti le-ai lasat...pe pat, acolo... Astept...
EL: Astepti degeaba. Te rog, inceteaza. Mai mult nu iti spun acum. Daca ma mai bati mult la cap n-am sa-ti termin de povestit niciodata. Niciodata!... Ia stai putin! Asa, chiar asa am sa fac. Nu iti mai spun nimic! Sa te inveti sa nu ma mai bati atata la cap.
EA: Nu fi absurd!... De fapt, fii cum vrei, fa cum crezi... Nici macar nu imi mai pasa. Daca vrei s-o faci pe secretosu’, n-ai decat!
EL: Foarte bine! Vezi, o dovada de maturitate. Invata sa te multumesti cu cat primesti. Ce tot atata sa fortezi mana omului?
EA: Da, da... Hai sa incheiem ca iar o dai pe laturi...
EL: Eu?
EA: Nu, eu. Mananci ceva? Ti-e foame?
EL: Nu, nu mi-e foame.
EA: Nu ai mancat nimic toata ziua... Iar esti morocanos, vad. Ce s-a mai intamplat?
EL: Nimic, ce sa se intample? M-ai obosit tu, atata tot.
EA: Asa, da vina pe mine iar!
EL: Pai daca asa e...
EA: Pai uite ca nu e asa! Dumnezeu stie cine te mai suporta! Eu una is satula pana peste cap. Mereu ai toane, mereu cu mofturi si suparari.
EL: Da?
EA: Chiar asa! De cand nu mi-ai mai zambit? De cand nu m-ai mai sarutat? Spune-mi! Toata ziua esti indispus... Nici macar nu te mai pot suna. Imi raspunzi tot pe fuga, asa, expeditiv. Te comporti mereu de parca te-as deranja... Incep sa cred ca nu iti mai pasa...
EL: Ei asta-i acu'! Inceteaza... Stii prea bine ca imi pasa. Atata doar ca in ultima vreme am avut cam multe pe cap... Nu am mai avut timp sa te privesc... Dar se va termina curand, ai sa vezi.
EA: Am sa vad pe dracu'! Sa te vezi tu mai intai pe tine! Nici nu iti dai seama... Crezi ca toate se intampla acum, recent? Nici vorba! Asa te comporti de cateva luni, poate de un an. Nu, serios acum, nu stiu cum sa te mai iau, nu mai stie omul cand glumesti sau cand esti serios, cand esti fericit sau esti bosumflat... Eu una am incetat sa te mai inteleg...
EL: Hai acuma, nu cred ca e cazu'...
EA: La o adica nici nu mai vreau sa te inteleg. M-am zdrobit ca proasta sa iti fac mereu pe plac, sa te linistesc cand erai disperat, sa iti fie bine cand vii acasa, sa stii ca mereu e cineva alaturi de tine, sa te iubeasca... Dar tu? Tu nu ai avut niciodata ochi sa vezi lucrurile astea. Mereu preocupat de nimicuri, tot timpul sa gasesti ceva ce nu e in regula, sa cauti un cusur in tot ce fac sau in ce zic. Mereu, mereu la fel!
EL: Da... Dar vezi tu, ceea ce lumea nu stie, in frunte cu tine, e ca detaliile sunt cele care conteaza. Ar fi trebuit sa inveti si tu macar atata...
EA: Sa invat? De la tine? Pai ce, sa ajung si eu ca tine, sa sfarsesc o maniaca? Sa nu ies din casa fara sa scotocesc de trei ori prin buzunare dupa chei? Sa nu ma culc noaptea pana nu verific de trei ori daca usa e incuiata? Sa ajung si eu sa ma spal pe maini din trei in trei minute?
EL: ...Daca atat ai inteles din tot ce-am incercat sa-ti spun, mai bine las-o balta...
EA: Da, sigur, las-o balta si iar te fofilezi. Una-doua, cum e vorba de o discutie, te cari plictisit! Ca si cum idioatei de mine iar i s-a nazarit sa indruge cai verzi pe pereti si sa scoata verzi si uscate si...si mai stiu eu ce!
EL: Hai sa terminam... Uite, ne uitam la un film, numai sa terminam dialogul asta absurd odata...
EA: Ca aseara, nu?! Sa ne uitam la un film, sa ne uitam la un film asa, de dragul meu, si domnul se razgandeste in ultimu’ moment ca are chef sa stea putin singur. El si gandurile lui, gandurile lui blestemate!
EL: Nu, nu, de data asta chiar e pe bune... Serios vorbesc.
EA: Hai mai lasa-ma! Uita-te singur. Eu nu am chef azi. Nu am chef de tine...
EL: Nici daca te sarut? Pe obrajii astia ai tai rumeni?
EA: Termina! Nu iti bate joc...Asa sunt eu...rosesc repede...Mai ales cand ma scoti tu din sarite.
EL: Stai asa, ma apropiu, sa nu te misti...
EA: Ba uite ca ma misc!
EL: Nu te misca, stai ca nu stii ce pierzi.
EA: Pierd o nimica toata, asta pierd. Dupa tot ce s-a-ntamplat, crezi ca mai pot sa stau linistita in bratele tale? Crezi, chiar crezi? Cand ai de gand sa imi spui odata?
EL: Of, Dumnezeule! Acum chiar ca nu te mai sarut!
EA: Foarte bine. Nici nu vroiam. Esti gretos!
EL: Sigur... Stii, nici tu nu esti deloc simpatica...
EA: Pai, daca vrei sa stii, nu am fost niciodata. Asa m-ai vazut tu doar...
EL: Poate...
EA: Cum poate? De ce esti tampit? Continui?
EL: Nu, ma opresc aici. Ce porcarie a fost sa-ti zic!
EA: Ce porcarie a fost sa imi zici numai jumatate! Cum poti fi asa? Cum crezi ca te poti juca in halu' asta cu mintile mele? Ai sa ma aduci la nebuni, asta ai sa faci!
EL: Dar de ce nu intelegi ca nu e deloc potrivit momentul? Confesiuni ca asta se fac asa cum trebuie, ca la carte. Altfel usurarea se transforma intr-un chin. Sa fie oare intr-adevar atat de greu de inteles?
EA: Bine, dar nu se poate nici sa ma lasi acum pe mine pe jar, pana cand consideri tu ca e momentul sa ma lamuresti! E chiar atat de greu de inteles???
EL: In fond si la urma urmei, nu a fost nimic... Nici macar nu am sarutat-o. Na, vezi? Am scapat un detaliu ca sa te multumesc. Multumita?
EA: Pe dracu'! Continui sa iti bati joc de mine!
EL: Nu isi bate nimeni joc de nimeni. Of....Dumnezeule ce m-ai obosit!...
EA: Bineinteles, obosit... nimic nou!
EL: Atunci nu ma mai obosi atat si ai sa vezi ceva nou!
EA: Adica pe tine fumand in balcon, singur? Nu, multumesc. Scena aia parca e cea mai veche amintire a mea...
EL: Nu, nu de fumat e vorba, vorbesti prostii... Si daca ar fi asta, ce? Ce te poate deranja atat? Nu zbier, nu ne certam, nu plang, nu rad, nu fac nici un zgomot. Stau doar cuminte, prizonier in casa ta si fumez... Oare ar trebui sa ma las de fumat?
EA: Nu, ar fi insa frumos sa nu imi mai dai de inteles ca te simti inchis alaturi de mine, in casa mea, in cusca mea! Porc ce esti! E casa noastra!
EL: A noastra, a ta, ce conteaza? Eu tot asa ma simt... Macar de ai inceta sa ma mai bati atata la cap. De ce nu poti invata sa ma lasi sa tac? De ce astepti mereu vorbe de la mine? De ce nu vrei sa primesti tacerea mea?
EA: Pentru ca tu mereu te gandesti la ea cand taci, de aia!...

EA plange. Plange de ceva timp. Are privirea plecata in pamant. EL se uita la capul ei mic si plin de par. Luceste. Nu o iubeste. Ar vrea, dar nu poate. Isi aprinde incet o tigara si priveste pe geam. Nu mai ploua.