|
Baia Mare - 2005 Anul II - Numarul 9 prima pagina corespondente poezie istorie recenzii opinii forum contact arhiva   |
 |
Scrisoarea de la Crizopolis
Nagy Lajos- Budapesta
Draga Eugen Lupasco,
Je n'ai fait celle-ci plus longue parce que je n'ai pas eu loisir de la faire plus courte.
Ajungand la tarm, inspirand aerul liber ca pestele aruncat pe mal, oamenii de la Crizopolis veneau la mine si-mi puneau intrebarea "Salut, iesti fericit?" si raspunzand mirat si sclipind cu ochii "Pai… salut - stiu eu?" am fost lasat acolo, cu o oreacare dispret - ce tot sufoci pe ici, animal cu suflet, nu-ti place aerul pur si racoros al libertatii, ai ceva cu noi? Peste muritor.
Ma rog, astfel de tara este aceasta.
De fapt nu am nici o surpriza aici. Despre Crizopolis poti sa cunosti tot si acasa, daca stii ce trebuie sa citesti, la ce sa te uiti sau sa asculti. Cum bine stii, nici Dante nu a colindat taramul Infernului, n-a pus niciodata picioarele in Rai, totusi informatiile sale sunt destul de credibile. Oricum, experienta este altceva. Este mai complicata si mai brutala, decat cunostintele. Realitatea te mananca, te atrage. Mocirla. E putin altfel daca imaginezi cum mocirla te trage in ea sau stai deja in ea pana la glezne. Ai o alta atitudine fata de mocirla - este acea care te mananca.
Nu stiu cate lacuri sunt cu adevarat in Finlanda, sau cate persoane s-au inecat impreuna cu Titanic, dar aici optimismul si keepsmilingul este tot atat cum il stii si tu.
Toata lumea este fericita. Unul care este invingator este fericit. Si toti sunt invingatori. Caci toata lumea este fericita.
Ma bucur pentru cunostinta. Sunt fericit.
Nu, nu sunt fire depresiva; dar care ar fi reactia ta la aceasta nevroza universala de hiperfericire, la oh-yeah-okay-wow-right-great-etece urlator care te intampina? Nu ma ameninta o apatie serioasa, totusi nimicul se aglomereaza in mine.
Daca aceasta te-ar inspaimanta vino la Crizopolis. Chiar daca oarecarele europism dispare, aici devii copilul atasat si plangator al acesteia, devii purtatorul unei comoare, devii un antropolog cultural pentru care este insuportabil tot ce este superficial. Caci instanta ultima este "functionalitatea corecta", si mentinerea artificiala al acesteia, armonia operationalitatii, zambetul, optimismul si incitatia. Esti un actor in piesa non-stop "The show must go on". Nu poti sa spui, "hai baieti, nu ne comportam autentic" - asa ceva nu exista. Nu exista eu, naturalete, nu este granita intre realitate si irealitate. Comportamentul tau "natural" se transforma intr-un manierism, este una din comportamentele artificiale. Numai ca nu este cistigator. Te ocolesc daca nu pari dinamic, fericit, daca nu esti in top. Esti simbolul propriilor posibilitati negative, insusi Raul.
Un entuziasm hipermotil perpetuu, caci daca nu get the fuck out of here. Ei, ei. Nimic nu este obligatoriu. Faci ce vrei. Pe nimeni nu-l intereseaza. Esti liber. Esti liber, daca nu ai nimic comun cu nimeni, si poti sa faci acest lucru pentru un timp indelungat. Leben un sterben lassen. Daca prin coincidenta esti o fiinta sociala, atunci nu ai alta solutie decat fericirea si sa zambesti.
Iar tu zambesti. Gazdele ma-ntreba in fiecare zi de zece ori "Are you happy?". De fiecare data sunt incurcat cu raspunsul. Acum incep sa-nteleg adevaratul sens al cuvantului. ("Yes, I am happy. Aber glucklich bin ich nicht.")
Crizopolis este un document imens. Te uiti cu gura cascata si in creierul tau bantuie tsunami. Opereta de sapun, video-clip, hollywood, horror, porn, enorme celebrari infinite, staruri, reclame, reclame, reclame. Si copia acestora in realitate. Te suferi de o influenza cerebrala: masinaria halucinanta este inventata ca sa spele creierile lenese, sa bage ceva, sa te pauperizeze, sa te felicite, sa te insele - iar tu, Marele Dezvelitor, Der Inteligenter aus Ost-Europa, te plictisesti la quiz-show, caci sunt atat de primitivi, de uniformi. Atunci ce poate fi atat de interesant, atat de miraculos in toate acestea? Ceva foarte important nu stii. Totusi nu intelegi nimic. Nu intelegi nimic, dar inventezi tot. Inventezi ce va raspunde Presedintele la intrebarile ziaristilor. Stii ca nu vei plimba la ora cinci pe Aleea Principala, caci nu mai sunt locuri. Sunt numai la pragul usii si se cearta, dar stii deja ca aceasta va fi momentul cand DiCaprio va saruta pe Winslet.
Ai pus picioarele pe scara rulanta, vezi numai gelul pe parul colorat pe capul pustiului, si simti ca o sa aiba pantaloni cu o marime de de treisprezece ori mai mare, pantofii vor fi un sneaker de Nike sau LA Gear, stii unde sunt agatate lanturile. Incet si satisfacut privesti indelung la el. Asteptarile tale - cum ai prooricit - sunt confirmate de la a A la Z.
Cartierele. Munci si zile la o viteza de burlesc. Mici Sisifi foarte busy in costum si cu cravata, impingand mici bulgari de EURO in colonia de sclavi al economiei globale. Se uita la ceasul din celular. Sub animalitate si peste umanitate - Untertier und Ubermensh. Fizca cu lipsa de meta. In mijlocul junglei de beton. Un sisifism mai putin metaforic. Caci chiar grele sunt acele lucruri pe care trebuie sa-l care sus la etajele cu trei cifre, iar aceasta urcare-coborire se pare ca nu se mai sfarseste. "Lupta pentru invingerea varfurilor este destula sa-l umple inima omului. Trebuie sa imaginam pe Sisif ca pe un om fericit." Asta a scris prietenul nostru "Kamu" despre caratul lucrurilor. Frumos. Daca este adevarat ca Dumnezeul a impartit mintea in cea mai dreapta forma, caci nimeni su se plange ca el are mai putin, atunci banii a impartit cu cea mai mare nedreptate. La asfel de lucruri ma gandesc in mijlocul junglei.
Gradinita de proletari. Zgaraie norii, calatoriile in spatiu, bomba atomica sunt lucruri pe care nu-l pot lua in serios. Totul este parte al unei povesti, pe care acesti copii deconcetrati nu pot sa le empatizeze. Egouri decentrate, penduland intre doi poli. In nici una din ele nu ei creaza regulire. Una este exterioara, banul, srtuggle for life, starea de a fi un surub intr-un mecanism; cealalta este instinct, agresivitate, brutalitate, vocea salbaticiunii. Eros are fata de Ares.
Sansa te inseala, ca si placerea. Cumperi-arunci. Privesti-uiti. Mananci-caci. Teleologie punctuala.
Cele sapte pacate cardinale: orgoliul, lacomia, senzualitatea, mania, hrapateala, invidia, lenea. Atat de bine nu se poate ghici - merci Sf. Augustin. Cea mai bizara hipocrizie este ca aici toata "lumea este crestina". Tocmai aceste pacate sunt fortele motorice ale sufletului si societatii din Crizopolis. In afara lenviei, caci respectarea si tinerea constiicioasa a celorlalte sase pacate exlcude pe aceasta.
Lucru straniu este si credinta in Crizopolis. Greatest hit: "Parintele" Hiero Ion-Ion, aceasta paiata ultima (mascarici). Si cealalta bovina "sfanta" care te vindeca din televiziune prin punerea mainii pe ecran, al carui mimica "sugestiva" este si al unui bolnav mental hipermotil. Religia: show. Pastorii turmelor: showmani. Trebuie. Caci oriunde vad numai concurenta, sau mai simplu Satana, care este gata sa sare la gatul tau.
Oriunde gasesti reviste bulvar, dar nu cred ca mai egzista un loc in lume unde toate reveistele cu o serioasa aparitie sa minte cu o astfel de seriozitate. Nu crezi ca pot fi oameni care sa-l creada, dar sa ma crezi, ei exista. "Prima fotografie adevarata despre un vampir", Atlantida gasita cu ilustratii subacvatice, "un reprezentant al Serviciilor Secrete care cere ca numele sa ramana in anomimat declara ca…", OZN-uri dealtfel sunt oriunde, Adolf Hitler s-a reincarnat intr-un copil din Italia, Elvis a venit inapoi - toate dupa scenariile de filme, numai ca aceste sunt documente, cu caracterele stilistice ale reporajului. Nuvele fantastice in realitate: real-ireal, confuzia intre fantastic si document. O naratiune despre "realitate" este intotdeauna mai reala: este apriorica. Ce se leaga de realitate si ce de irealitate este numai o chestie stilistica sau si mai putin. Entropia gandirii. Inflatie culturala, agenalitatea. Pierderea lumii: pierdere de valoare, de sens, de istorie, de eu.
Egoul nu numai ca este inconjurat de vid, dar si in ea numai aceasta se gaseste. Horror vacui implora pentru o noua metafizica. Revistele bulvar cu Hollywood si sex, cursuri de "filosofie orientala", isteria hranirii sanatoase, milioane de cluburi care ofera cuasi identitati, secte cu mitologia masinii, mana-n-mana cu etcetera intr-un mod profesionist, la un pret accesibil (rezonabil). Asa este credinta in Crizopolis. "THE BEST RELIGION MONEY CAN BUY."
"In god we trust" - pe fiecare bancnota. Aceasta este mai mult decat o alegorie.
Mergand acasa observ in geamurile automobilelor parcati mesajul pentru spargatorii de masini:
NO VALUE - NO NOTHING
NU E VALOARE - NU E NIMIC
Totul este efemer, functional, transparent. Obscenalitatea operationalitatii. Functionalitatea ca principiul prim al esteticii. Privind in jur intr-o plaza, am un zambet central-european mai mult ca perversa: STALINGRAD… Sau invers: langa geamurile cladirilor de la inceputul secolului trecut dezgustatoarele masini de aer conditionat. Uneori lipsa de stil apare sub forma exoticului. Noul venit nu poate sa se aclimatizeze cu ideea cand vede pentru prima data plaja de Hawai intr-un restaurant, sau o iurta din beton, sau cand intra in holul Mariei Terezia la un hotel. Csillogo bizsu. Avortul originalitatii. Sub vopseaua de aur gasesti plastic.
"Az új krizopoliszi tradício" (Noua traditie din Crizopolis). Asta-mi place foarte tare. Sosul de rosii, care este pana la ultimul condiment din Crizopolis. Familie, armonie, fericire. Numai un singur lucru ne mai lipseste. Snitt. Prim plan: sticla cu sos cu inscriptia: "Ragu". Muzica. (Clisee din secolul trecut.) Luptatorul roman, conform gustului crizopolinean, in caruta de lupta biciuind calul. (Roman=Italia=rosii). Fortissimo. Snitt. Familia fericita, cu zambetul implinirii se uita la preferatul cel mai scump: sosul de rosii "Ragu".
Prietenul meu cult… Bucura-te de faptul ca nu un ursulet -grizlly, -polar, -panda sau -koala era in caruta. OK, ma bucur.
Agenalitatea. Starul masculin cu trasaturi feminine, star feminin cu trasaturi masculine. Femeie bodybuilder si tarfa masculina. Magazin porno pentru transexuali. Parul negroaicei in mod obligatoriu este dezdoita, tipei albastre in mod obligatoriu ondulata.
"Evrybody's plastic. I want to be plastic… If you want to know something about Andy Warhol, look the surface of my paintings, my films, or myself - and there I am. Nothing is behind them" - Andy Warhol.
Mistretii de la Casino. Toate jocurile sunt astfel invetate, ca pe durata lunga sa pierzi. In cinci minute cistigi o avere. "Mai stati inca o clipa domnule Domn". Ai nevoie de ore ca sa le pierzi. Aici toata lumea este un mistic. Numere de noroc. Se rog la Dumnezeu si nu le deranjeza ca Cel Nepatruns privilegieaza legile aneurotice ale calculului de probabilitate. Cea mai bizara este holul automatelor cu femei varstnice cu cur mare si cu pusti sub saisprezece. Descoperi cat de provincial este Kafka, iar Becket cat de didactic.
Cum este fructul ideal din Crizopolis? Criteriul ultim, sa asemene cat mai mult cu copia lui de plastic. Mare, tare, nepatata, fara viermi, fara sambure, fara gust… splendid de frumoasa.
Cum arata o masina de pompieri? Ca la carte. Sirene. Chiar si noaptea cand nu-i nici o masina pe strazi. Mai si claxoneaza. Undeva e foc mare!!! Intamplare. Mergem sa stingem. Intram in avanpremiera de stiri. Show. Celebrare. Fapt eroic. E rosu. Tot feluri de chestii agatate: bidoane, scara de otel, benzi, afise, steagul. Splendid. Un matchbox.
Rujul e mai important decat sarutul. Filmul erotic mai important decat sexul. Banii valoraeza mai mult decat obiectele pe care le poti cumpara cu ele. Disparitia totala ale relatiilor scop-unealta. Schlusselworte: real, natural, fapt.
179 520 000 amerikainak van videoja es 143 616 000 nem tudja programozni. 9 120 000 lep(ett) szexualis kapcsolatba allatokkal. Ugyanennyi amerikai privat hazon lobog rendszeresen a dicso amerikai zaszlo. Evente 241 milliard dollart jatszanak meg kulonbozo szerencsejatekokon. A felnottek (kb. 190 000 000) kozul 170 000 000 hisz Isten, 100 000 000 az ordog, 130 000 000 a mennyorszag, 98 000 000 a pokol letezeseben. A 192 114 000 karacsonyfabol 97 978 860 mu, szenteste 59 555 340 nez footballt a teven. A kutyat tarto amerikaiak (46 361 183) tobb mint fele vallotta, hogy kozelebb all a kutyajahoz, mint barmely emberi lenyhez. A felnottek kozul 18 567 664 nez napi ot-tíz orat tevet, 3 458 682 napi tíz-tizenot, 1 274 251 meg ennel is tobb oran at, 23 712 000 rendszeresen egyidejuleg legalabb harom programot kovetve. 162 000 000 felnott vallja, hogy elegedett az eletevel, kozuluk 82 000 000 "very satisfied".
Este foarte penibil, cum in Europa de Est ceata campionilor resurecti al libertatii, astazi cu ce curaj batjocoreste ancien regime-ul. Evident, spatiul a fost ingust, dar am vazut oameni care au jucat cu o virtuozitate brilianta pe acel teren de marimea batistei. E un lucru bun daca ai timp, daca ai destul spatiu pentru miscare, dar daca terenul este prea mare nu ai cum sa pasezi mingea. Ma rog, ar trebui o forta mai mare, care tocmai aici, in randul cetatenilor sibariti si urati nu se mai gaseste. Aceasta este al doilea lucru penibil.
In Crizopolis ne intalnim cu masa infricosatoare ale activitatilor suplimentare, inutile si fara sens. Nici o discutie: libertate insemna vid. Nu pot sa le suporte. Sunt liberi sa aleaga care celula din care temnita le place. Feminismul amazonic, heroina, parodii-krishna, cuvinte incrucisate, culegerea dozelor de bere, Miscarea Pentru Drepturile Animalelor, Societatea Oamenilor Care Adora Femeile Grase, Ku Klux Klan.
Ce sa-ti mai spun. Viata-i grea oriunde te-ai duce. Si de aceea este frumoasa. Libertatea. O picatura de saliva in oceanulul lucrurilor inutile. (Din registrul lucrurilor cu adevarat gingase).
Cei care emigreaza in Crizopolis (adica noi toti) simbolizam soarta lumii: lasam in urma cultra veche, intram intr-un sos cofuz, in marele tocitor de carne, in Masina, al carui manuitor este Paota (sau Kun, Arrobori, Elmi?)
Iar eu, Prototipul lui Dumnezeu ce sa spun? "Besser lebendig, als normal."
Oamenii vorbesc singur in strada. Cu voce tare. Monologizeaza discutii fictive, pun pe scena daydreaming. Nu pentru specatorii actuali. Nimeni nu se uita. Si eu ma trezesc la un moment dat, ca vorbesc in strada. Cant. Daca ar exista macar o singura privire surpinsa, m-ar intimida. Dar nu este. Nu deranjez pe nimeni. Pun in ordine lucrurile mele, imi organizez viata - cu voce tare. Nu le deranjez. Ca atomi ne invartim la dedesbtul orasului murdar cu sobolanii si homless-i agresivi sau simpatici - - - si cu nebunii inofensivi de la strada. Facem cumparaturile. "Masa singura". "Societatea autoidolatrizarii". Falimentul individualismului. Parodia egoismului: egoism fara minte. Your personal. Your very own. Your private. "Praivatii"
Nevroza. Corporalitate. Hranire stiintifica. Laptele este nesanatoasa. Sincer. Contine lipide animalice, si fiecare zoolipid contine colesterol, care este daunator inimii. "A dohanyzas rakot okoz". Yoga. Aerobic. Jogging. Toata lumea stie medicina.
Nicaieri un individualism mai activ si mai pervertat ca aici; nicaieri un conformism mai coplesitor si mai universal. Pentru ilustrarea acestui paradox un singur exemplu: expresia nonconformismului unilateral la fiecare tip artistoido-alternativ-original poarta un barbison discret. Toti de acelasi stil.
Relatia om alb - minoritate colorata. Procentul minoritatilor in Crizopolis este cam 12%, procentul lor in temnite este cam 60%. Cum omul alb are incapacitatea de a se misca la ritmul muzicii, ei au incapacitatea de a se misca la ritmul banului. Asa ca "om de culoare" cu succes economic nu exista. Genul aceasta nu este inventata pentru ei. Totusi sunt bogati si in randurile lor. Staruri de fotbal, de muzica, de arte martiale. Vedete de televizoare. In fiecare film este obligatoriu prezenta unui personaj pozitiv de culoare. Caci ar insemna o pierdere considerabila de castig lipsa celor 12%. Sa nu vorbim de demonstratiile antirasiste in fata cinematografelor, la care vor alatura celelalte grupuri minoritare (lesbienii, femininstii, handicapatii etc.) care pot sa opreasca difuzarea. In plus vine foarte bine pentru constiinta omului, caci la Instata Ultima de Impozite, in raiul oamenilor albi pot sa deconteze sub nume de cheituiala de emancipare.
"A Philip Morris-nak is súlyos bevetelkieses, hogy a feketek nem szívnak Marlborot, a tulajdonos valamikori Ku-Klux-Klan múltja miatt." Inteleptul invata din paguba prostului. Dar cea mai buna cariera se face prin politica. Vorbe, demagogie, presiune. Iti vine rau cand le asculti.
Dar sunt foarte multe minoritati pe care constange emanciparea (emancipo) si oprimarea. Cel mai frumos este cand printr-un truc hermeneutic al nevrozei acute din Crizopolis, si femeile devin minoritate, in ciuda majoritatii numerice.
Incetul cu incetul invat si poetica diferitelor miscari politice si nepolitice, reteaua haotica a eufemismelor si al interzicerilor nominale. Cea mai severa interzicere este folosirea cuvantului "tigan" ("nigger", "jude", "arab", "olah" etc.), daca ai pronuntat ai comis crima impotriva umanitatii si locul tau este la procesul din Nurnberg. Cel mai bine este sa folosesti cuvinte compuse, termeni absurde, "grupul etnic de origine asiatica din Crizopolis" si altele. Putin lung, dar merita pentru efort.
Cei care accepta avortul se autointituleaza "Pro Alegere" iar ce care sunt impotriva "Pro Viata" - superidee, caci implicit si in mod genial distruge inamicul: daca noi suntem Pro Viata atunci ei - evident - sunt Contra Viata. Pro Moarte! Pfui! Nurnberg. Daca auzi "om cu orientare sexuala diferita", sa nu intrii in panica: e vorba de basinari. Daca ai curajul sa spui "cainele a crapat" atunci esti un macelar brutal de la abator. Dar conform unui ziar nu-i mare diferenta daca spui ca "a murit". Oh tu, om dur. Este mai corect daca spui ca "a plecat", "ne-a lasat", sau o sulutie si mai frumoasa: "If people ask you about a particular animal that you know has passed away, please say "I don't know"". Nu-i gluma.
Inflatia limbii. Din fiecare colt se vomite superlative. Cel mai. Cel mai. Cel mai. (mare, mic, frumos, urat, scump, ieftin - - - ad astra).
Cum e viata, intrebi. Economica. Sunt numai probleme "existentiale" (in limbajul comun: "de trai") facand ridicole orice problema "existentiala" (Kikegaard etc.).
Miros de ultraviolet, stea infrarosie.
N-as plange. (Nem nyafognek - J.A). Nu-i bine. Daca ar fi si aici povesti mici si simple, cum sunt ale tale, nu as fi un antropolog cultural atat de inteligent-sensibil. Dar nu sunt. Numai cioburi. Un semn, un gest, un ton, o privire si sti deja ca te afli in Crizopolis. Oameni cazuti cu masca sigurantei, in singuratatea coplesitoare, cosmico-atomica.
Deci, mi a faszt kersel itt mar jo ot eve, si de ce nu te duci inapoi in pastile matii tale est-europene?
Ma duc.
Nna bine. Acum iti povestesc ce este bine in Crizopolis. Totul. E bine ca poti trai binisor dintr-o munca minimala. Poti plati berea, telefonul si biletul de teatru. E bine ca toata lumea are un calculator. Discovery Chanel e buna. Magazinele literare si economice sunt bune. Sucul de portocale e foarte buna. Crizopolis este buna asa cum este. Daca n-ar exista, asta ar fi pierderea cea mai mare, caci asa ceva nu se poate inventa. Intelectualii de aici spun ca da, Crizopolis este esentialmente barbara, daca vrei "ultima societate primitiva", dar in acelasi timp inseamna ca este puternica, sanatoasa, dinamica si optimista.
"Life is short. Play hard. Reebok." - Blestemul dumnezeului ucis. Fara taramul de dincolo, lume ramasa singura, si fara sens (bedeutungslos, sinnlos).
Masina merge.
O, Masina - - - fa-ne in suruburile Tale.
Te-ai obosit, cred. Scisoarea asta este mult prea lunga. Despre noi nu prea am ce sa scriu. Trec zilele. Data trecuta am lasat o gramada de bani in libraria Lucida. Multe carti se vand pe aici. Galeriile sunt deschise. Artistii si alternaivii asteapta primavara. Lupte de strada intre politisti si cei cu culoare. Speculatii monetare la Bursa. Traim binisor in acest Oras-sat. Suruburi modeste in Masina. Nu este un alt punct de vedere. Suflet? Cunoastere? Valoare? Cum? Tu esti profesorul de filosofie la Sorbona? Sau tu ai scris best-sellerul saptamanii trecute? Ai macar o cartela de credit? Nu existi. Materia da. Si acel ceva pe care primesti, daca o duci de la un loc la alta.
Scrisoarea ti-o arunc dupa amiaza, daca-mi iau fuga spre "casa".
"Vivre est une chute horizontale"
Experiment Acrostih - evantai
n-ai sa crezi niciodata catIn cana de lut a inimii mele, murmura sangele tau.
Si daca ramuri bat in geam
Pe langa plopii fara sot
Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci te iubesc pentru ceea ce sunt cand sunt cu tine.
Ploaia de ganduri ma uda intru totul
Fier incandescent calcandu-si mainile-n picioare
Lumina- capat sau colt de stanca?
Caci ai fost de nefiinta mai mult decat esti
E cifrul ce m-ascunde
Sa fie un vers si doar atat
Trait pana la lacrimi seci
Noua, noua, ploua, voua e roua.
Crescator
Gol,
Nimic,
Si totusi...
Aud ceva,
Inima bate
Din ce in ce mai tare
Simt ca iubesc din nou ploaia
Picura, picura si as vrea...
Sa incetez sa sper, sa cred, sa uit.
Cocis Gemina, Oanea Eliza, Stifaiescu Alexandra
Si ploua...
Haos in Absenta firii, construit pe
Haos prin ameliorare!?
Haos perceput de antene, leganate-n insolit?
Haos, alfa si omega, ca sa nasca demos verde
Haos bland, impins spre fiara
Haos fiindca au vrut sa stie
Hoas fiindca au vrut s- alunge
Hoas pentru "eu"
Claudiu Olenici, Diana Petrelus
Ramai deasupra armei
Si cant-o ca pe-o arie.
Mai lasa marea
Sa ascute
Un val insetat de furie.
MARIE
Mai ai un strop de tarie
Sa te urci pe gloante.
Dupa un mire
Ai mers
Printre rame
De picuri( caci ploua)
De ce MARIE
Pe mari e
Asa de mare furie
Si dori de iubire
Se ineaca la mal
De reverie.
Ai meritul
MARIE
De a te fi inrolat
In marine
Caci de frica mea
Ai spus
Vai, Marine!
(inroleaza-te si afli)