::: AcroStih :::

Baia Mare - 2005
Anul II - Numarul 9

Editorial

Manifestul Acrostih

Mircea Crisan

De multe ori ai impresia ca in cultura se pune problema mai prost decit in discoteca din Cavnic. Acolo, cind se intra gratis sunt 10 oameni, iar cand biletul este de 25 mii lei intra peste 200 de ciudati.
La un moment dat imi era rusine sa spun ca scriu poezie, pentru ca pe buna dreptate m-as fi putut trezi cu o replica de genul "toata lumea poate". Perfect de acord! Insa, daca nu-ti dai seama (sau nu-i cineva care sa-ti spuna) ca "dai in gropi" te poti trezi peste noapte "scriitor de duminica".
Si (din pacate) iluzia "aerelor de artist" este incurajata tocmai de cei care ar trebui sa te traga de maneca sa-ti sopteasca "ce nu-i bine" (sa ai de unde sa-ti pui semne de intrebare). Insa, majoritatea sunt atat de ocupati, complexati sau infumurati incat "n-au chef" sa-i spuna "muritorului de rand" unde crede ca trebuie "sa mai lucreze". Replica celebra este "ai potential, continua", dar de fapt se incurajeaza mediocritatea. Cu toate ca oricine ar avea ceva de comentat din moment ce literatura este perceputa diferit de fiecare. Si din aceasta "lehamite" se ajunge de multe ori in situatii de criza, cind paginile publicatiilor finantate trebuie umplute. Dar neavind de unde sa se faca selectia se gaseste usor solutia: "scriitorii de duminica". Acelasi lucru se intimpla si la majoritatea festivalurilor si concursurilor de literatura unde multi din juriu recunosc faptul ca n-au ce sa aleaga, dar "trebuie" sa dea premii pentru ca sunt "omeniti" de organizatori.
Mai mult, nici macar in scoala nu prea sunt oameni care sa-si de-a silinta sa descopere vreo 2 - 3 tineri ce ar putea duce mai departe "necajita asta de traditie literara". Insa, poate pretentiile sunt prea mari de la niste profesori care abia obtin nota 5 la examenele de titularizare, si care fac cel mult citeva sesiuni de referate copiate de pe Internet sau recitari de poezie cu un singur scop: sa obtina punctaj pentru salariul de merit.
Cu Revista si Intilnirile Acrostih nu ne-am propus sa "dam cu pumnul in planeta", dar vrem sa completam o parte din lipsurile pe care le vedem. Asta fara sa "reinventam roata". Si chiar nu putem fi acuzati de parsivitate din moment ce nimeni nu primeste un leu pentru asta.
Sunt convins ca trebuie sa ne dam peste cap sa aplicam strategia discotecii din Cavnic, din zilele in care se intra cu bilet (dar fara sa ne transformam actiunea intr-un fenomen de masa). Pentru ca cine nu pune un lacat nu este luat niciodata in serios. Dar biletul pentru Acrostih sa fie valoarea si felul in care evolueaza fiecare dintre cei ce simt ca au ceva de spus.
Si sunt convins ca invatand unul de la altul, sau de la cei pe care-i invitam in Acrostih vom reusi sa ne dam deoparte chiar si propriile buruieni.
Iar daca intr-o zi o sa ne dam seama ca nimeni n-o sa mai aiba ambitia sa fie "viitorul varf de lance" pentru cultura din acest colt de tara ne oprim.