|
Baia Mare - 2005 Anul II - Numarul 8 prima pagina corespondente poezie istorie recenzii opinii forum contact arhiva   |
 |
Exista intr-o lume a electronicii, iubire-fulger?
Geanina Nichitov - studenta in Budapesta
Cat de des ni s-a intamplat fiecaruia dintre noi sa dam ochi in ochi cu iubire fulger? Sa ne pazim bine acoperisurile inimilor noastre, cu prejudecati , reguli, asa-zisele paratrasnete care insa nu fac altceva decat sa se arate mult prea nesemnificative in fata furtunii numite: iubire. Fiecare dintre noi a cunoscut izbucnirea unui sentiment atotvindecator, care iti invadeaza constiinta si face corpul sa tremure. Cum putem defini iubirea-fulger?Ii putem gasi oare un loc importan tin viata noastra? Citind cartea lui Marie -Noelle Schurmans si Loraine Dominice, am descoperit marturisirile unor oamnei simpli, care a trait acest sentiment, caruia unii ii gasesc o explicatie, sau altii care pur si simplu s-au lasat purtati d eel, l-au trait, cu un final fericit sau mai puitn fericit. Pt. ca in iubire, practic totul se joaca pe aceasta carte, nu? Happy and sau nu.. iata ce spune una dintre personajele din aceasta carte" iubire fulger, e acel ceva ce se intampla, in viata ta, foarte deosebit isi face loc imediat , cineva tasneste in viata ta, pur si simplu, simti ca este deosebit si ca ocupa un loc important.. e adevarat, nu pot sa zic mai mult." "Daca tot ce se schimba incet este explicabil prin viata, tot ce se schimba repede este explicabil prin foc.", asta afirma Gaston Baschelard.As putea spune ca eu asociez asta foart ebine, cu iubire -fulger. Se poate iubi in viata mai mult sau mai putin?Este o intrebare la care eu personal, nu ma reusit sa imi raspun, si ma intreb cati dintre noi au resuit sa faca asta.Iata o alta pare legata de iubire fulger, care poate ne poate ajuta sa ne facme o pre apropos, de acest amalgam de trairi, de car eunii dintre noi avem parte . "M-am indragostiti de multe ori idar am avut o singura iubire fulger.Mica scanteie se poate produce de mai multe ori ,dar adevaratul fulger nu este decat unul".Asta este paprea uneia dintre persoanele intervievate in carte lui M.Schurmans. Iubire fulger, cred eu, este inaine de toate un eveniment neasteptat de origine sacra sau magia, care-si imprima caracteristicile pe toaa desfasurarea biografica a vietii celui ce-o traieste. Intr-o lume in care de multe ori ne lasam prada unui ritm mult prea alert, nu -i asa ca multora li se pare ciudat sa creada in sensul dat de un server, poate mult prea puint tehnologizat...inima? Fiecare din noi e liber sa-si aleaga prorile valori, asa ca va las pe voi,sa alegeti furtuna..sau paratrasnetul.
LOCUINTA
Locuiesc intr-un tinut al tacerii,
Locuiesc acel cer nascut direct din mare,
Locuiesc vantul..care nu stie incontro s-o apuce ,
Din vise, din idealuri n-a ramas decat ce-a trebuit sa fie.
Poate ca azi e prea tarziu, iar maine va fi prea devreme,
Sa pot sa dau o pagina di viata inapoi,
Si sa pot rezuma pentru o clipa totul doar ..la noi,
Ce om fi vrut oare din acest joc fara de miza?
Sa ne gasim in sufletele unul altui vreun loc,
Sa fim doi jucatori pe-o carte,
SI in final sa ne mintim frumos, ca poate..
Pur si simplu n-am avut noroc.
Experiment
"Marcu Mara se prezinta (fragment)"
Marcu Mara
* * *
Cimpoaie in surdina, fuste semitransparente, umeri albi, dezgoliti, coperti de caiete pe care am scrijelit ani intregi… Numele ei era mereu altul. O strigam pe strazile pustii, fara sa ma aud, mi-o inchipuiam iesindu-mi in cale, plinuta cum o stiam din prima banca. N-a fost sa fie. O singura data ne-am intalnit. M-a tarat in apartamentul ei, mi-a spus lucruri infioratoare. Si-a cuprins chipul intre palme, izbucnind in plans. Erau icnetele unui animal pe moarte.
* * *
I se auzeau pasii pe caldaramul fierbinte, putea fi un tramvai, o pisica neagra strecurandu-se in superstitia mea... Demult nu mai doream sa ajung nicaieri, nici o statie in plus, doar depoul parea ca raspunde asteptarilor mele. Hala imensa, intunecata, in care orice zgomot capata amplitudinea unui tunet, de-acolo veneau raspunsurile, acolo intrebarile nu mai aveau nici un rost.
* * *
…atunci frazele mele au inceput sa se fringa brusc, am incercat sa nu fac mare caz de asta, dar mama nu ma lua in serios. Seara se dezbraca in singura camera in care mai locuiam atunci. Eu si sora mea Magdalena ne uitam fara sa intelegem nimic, nu stiam la ce folosesc cele doua cupe uriase de carpa, Ciorapii care nu puteau sa fie dezlipiti din carnea obosita a pulpelor ei, Siragul de perle de care nu mai atirna nici o speranta Dar ea nu se despartea nici un moment de ele Nici macar inainte sa se bage goala in pat. Siragul acela se balansa batranicios iesind din asternuturi.
* * *
Cainele se asaza in mijlocul camerei si urla a gol. Robinetele lacrimeaza, rugina se asterne incetul cu incetul, de-a lungul anilor, ma trezesc din ce in ce mai somnoros, nu ma mai vad iesind, nu ma simt aici, dar ceva ma face sa te vreau din ce in ce mai bolnavicios. Urletele javrei imi dau fiori de moarte, doar paharele mai pastreaza in clinchetul lor urmele buzelor care n-or sa mai guste niciodata spaima diminetii fortand ferestrele.
* * *
Elvira o chema, Elvira… Eu am incercat in fel si chip sa-l imbunez pe tata, sa-l fac sa vrea… Dar… De la noi pana la ospiciu e ceva carare de strabatut, vreau sa zic doua trei ore, trasura nu stiu cat de potrivita ar fi la o asemenea aventura salbatica, dar cateva butoaie nu-i strica nimanui la drum, cum sa va spun, noi oricum suntem obisnuiti cu toate astea, noaptea padurea e livida si stranie, de nepatruns, iar noi treceam de la unul la altul, ca pe-o sticla de votca, dementa si frica, limpezimea si stricaciunea, Chiva nu stie nimic din toate astea, slava Domnului, un psihiatru ca asta te poate baga in pamant, vai de mormantelul nostru, Elvira.
Acum nu se mai aude nimic, iar frigul s-a mai imbunat de cand, unul cate unul au disparut cei care erau cu noi. Treceam prin Crangu Rosu cand Isca a inceput sa planga, ne-am intors spre el si l-am vazut ca are mana bagata in pantaloni. Iscaaaaaa! a izbucnit Matei. Isca si-a scos mana si ne-a fluturat palma plina de sange prin fata ochilor. Nu putea sa spuna nimic. La reverul hainei ii atarna un sirag de margele ieftine si lucioase in care spaima de pe fetele noastre se reflecta ca un singur craniu… inca mai aveam bisturiul lui Chiva la mine, imi simteam degetele pline de caldura. Matei nu a inteles nimic. A scancit usor, de parca ar fi rasuflat usurat: copilul meu! Am ramas singuri, Elvira, am ramas singuri si unghiile tale sunt atat de curate!
* * *
Sambetele au incetat sa ma intristeze, nu stiu unde sa ma uit ca sa mai surprind odata caderea lumii. Femeia intinsa langa mine asteapta docila, cu cavitatea abdominala deschisa. In fata ferestrei murdare, sora medicala isi sterge cu poalele fustei o para. Stiu, voi credeti ca iar o sa ma vait de sfarsitul saptamanii, de orele in care soarele este ascuns ca intr-o ceapa, secunda dupa secunda. Dar nu, nici macar nu mai fumez. Imi spal mainile incet, deget dupa deget…unghiile trebuie sa fie imaculate. Elvira, lasa fructele si da-mi manusile! Ea nu este tulburata de nimic. De-asta si cer cei mai ciudati subiecti. Ieri am avut un ins care isi daduse foc, alaltaieri am "prins" o prostituata. Se razbunasera pe ea parintii pentru ca nu le mai daduse nici un semn de ani intregi. Doar atunci cand am adus siamezii din Ploiesti am vazut-o lasandu-si cutitasul pentru fructe pe o tavita ca sa stea langa mine. Elvira, vreau sa simt iarasi mirosul tau de curat… daca ai sti ce am ascuns in femeia asta, Elvira!