::: AcroStih :::

Baia Mare - 2005
Anul II - Numarul 7

Poezie

Eugen Suman

vad noaptea avioanele aliatilor bombardind bucurestiul

intr-un iures incordat
flacari mari fantomatice imbratiseaza cladirile
ca un halou fierbinte si stralucitor
risipind ceturile de sub pielea mea
la lumina slaba a incendiului dintre oase
incerc sa deslusesc titlurile ziarului de pe masa
sa dau un sens acestei neasteptate aratari
insa mintea mea
cu o gratie deloc ascunsa
isi intinde cu tandrete fobiile sub craniile vecinilor mei
iar somnul meu e tulburat inca o data

dimineata asta ca o hiena zgomotoasa
m-a tras din invaluirea posaca a fumului de tigara
m-am bucurat cu adevarat atunci cind
oamenii au inceput sa se stringa zgribuliti unii intr-altii
prin statiile de masina prin scarile blocurilor
printre cearceafurile transpirate
o noua zi stersese ca prin minune tensiunea sexuala a noptii
iar fericirea le clocotea spumoasa in vene
atunci cind isi savurau cafelele aburinde
ce frumos
mi-am spus atunci frecindu-ma la ochii rosii
ce stare de bine trebuie ca ii incearca sorbind din ceasca
cit de mult isi iubesc odraslele adormite inca
intr-adevar pe spatele vecinilor mei
ca o dira de transpiratie
se prelinge incetisor si temeinic insasi perfectiunea

Denise DUHAMEL
Traducerea din limba engleza: Claudiu Komartin

Patru ore

Sora mea isi ia fetele de la scoala din statia de autobuz
de cind o fetita de noua ani din cartier
a fost atrasa intr-o masina de un barbat
care i-a spus ca si-a pierdut pisica pe acea strada.
Povestea lui era ca mica mingiuta de blana
fugise pe undeva in apropierea caii ferate
si ca avea nevoie de ajutor pentru a o gasi.
Fata era desteapta si fusese invatata
tot ceea ce adultii credeau ca trebuie sa stie
chiar si despre cei mai rai oameni straini, dar ea dorea
sa devina veterinar cind va creste.
Iar barbatul arata ca si cum plinsese mai inainte.
"A tinut copilul acela in masina timp de patru ore",
imi spune mama, mama mea care i-ar taia coaiele
dac-ar avea ocazia.
Stiu ca vorbeste ca orice femeie din clasa de mijloc
cind zice asta, si eu vreau sa spun "nu",
dar ii impartasesc sentimentul.
Tatal meu crede ca violatorul merita sa fie impuscat -
fara a i se pune vreo intrebare.
Cumnatul meu are o arma,
iar sora mea stie
ca el ar folosi-o daca cineva ar incerca sa se atinga
de vreuna din fiicele lor,
nepoatele mele si ale parintilor mei
. Patru ore inseamna mai mult decit doua filme unul dupa altul,
mai mult decit unele curse aeriene continentale,
mai mult decit o intreaga dupa-amiaza la scoala
. Nimic nu se scurge mai incet decit timpul cind ai noua ani,
nimic nu este mai fragil decat increderea.
Violatorul a coborit-o pe fetita la o pizzerie
si oamenii care lucrau acolo au chemat salvarea.
Inainte de asta,
nepotelele mele strabateau pe jos scurta distanta pina acasa
iar acum protesteaza,
vrind sa stie de ce nu mai au voie sa o faca.
Violatorul nu a fost prins,
iar zvonurile sunt indeajuns de inspaimintatoare.
Sora mea se intreaba cum le-ar putea spune totul fiicelor ei,
care iubesc animalutele mici si nu vor decit sa fie de ajutor.

Ce s-a intimplat saptamina asta - (1 mai 1992)

David nu a venit la scoala marti,
ziua in care trebuia sa predea eseul.
In schimb, a venit politia,
o echipa de la Persoane Disparute, intrebind
daca l-a vazut cineva de vineri incoace.
Clasa a frematat la implicatiile
cuvintelor: persoana disparuta.
David, de 18 ani, prea mare ca sa i se puna poza
pe cutiile de lapte
dar tocmai bine pirguit pentru morga
si o eticheta cu un numar agatata de degetul mare de la picior.
Tocmai bun pentru un cutit, un glont,
o bita. Era bine crescut, si destul de mic pentru a fi violat
si apoi virit in portbagajul unei masini
daca ar fi fost timp, sau abandonat pe un peron, la metrou,
cu portofelul gol linga cap.
Cind am sunat-o pe mama lui a doua zi
telefonul nici nu a apucat sa sune bine, ca ea a si raspuns.
Fara sa fi dormit, nu a putut sa-si aminteasca adresa
atunci cind i-am spus ca colegii de clasa ai lui David
vor sa-i trimita o scrisoare.
A spus ca David este primul din familia lui
care va merge la facultate. I-am zis ca scria
eseuri frumoase, apoi m-am corectat, "Vreau sa spun,
scrie, eseuri frumoase", incercind astfel sa-l pastrez viu
prin folosirea prezentului. Cind a aparut la scoala,
joi, am crezut cu totii ca vedem
stafia lui. Vinataile ii patau fruntea lui neagra
precum un nimb naruit inspre interior.
A spus ca fusese arestat in East New York,
iar noi am aplaudat bucurosi fiindca era inca in viata
. A povestit totul - cum a fost oprit ca pasager
al unei masini furate care, bineinteles, s-a dovedit
mai tirziu ca nu era furata.
"Fugi, ca sa te pot impusca, negrule",
i-a spus un politist lui David,
care tremura ametit de spaima. A trebuit sa ramina pe
picioarele lui, si sa le tina nemiscate ca sa nu fie nici o
confuzie in legatura cu vreo miscare brusca.
A fost bagat intr-o celula, interogat
din cauza celor 200 de dolari pe care-i avea in buzunar
fiindca tocmai se ducea sa ii cumpere prietenei lui
un inel de ziua ei. Politistii albi
si-au batut joc de uleiul lui de par,
i-au spart ochelarii de soare
desi,
a fost asigurat mai tirziu, asta s-a intamplat din greseala.
Cu toate ca oricine in America are dreptul
sa dea un telefon, inchisoarea asta
din East New York nu avea un telefon cu plata
care sa fi mers. David a plins intr-un colt,
iar gardianul l-a facut papa-lapte
lovindu-l cu podul palmei peste cap.
Nu merge nici un telefon, ziceau rizind in primele 48 de ore
si echipa de la Persoane Disparute l-a mai cautat doua zile
dupa aceea pina sa dea de el, desi
se afla intr-una din inchisorile lor.
David ne-a spus toata povestea joi dimineata
si, pentru a mai risipi din tensiune i-am spus ca poate
sa aduca mai tirziu lucrarea. El a spus sa nu ne ingrijoram,
fiindca are un avocat bun, de la Jacoby and Meyers.
"Ai nevoie de un mare avocat, i-am spus.
Un expert in procese civile - ai putea da in judecata orasul.
Gindeste-te numai la daunele psihice
aduse familiei tale." Apoi, cineva din ultimul rind
a ridicat ziarul The Post, unde pe prima pagina scria
ca juriul l-a achitat pe politistul care-l batuse pe Rodney King.
Stiam toti ce vazusem la televizor,
iar ziarul ne parea mai putin real, dar si mult mai infricosator
decit caseta pe care fusese inregistrat totul.
Am scris pe tabla cuvintele ironie si metafora cu litere mari.
David s-a ridicat in picioare si a facut o plecaciune,
cea mai buna definitie care putea fi gasita.