|
Baia Mare - 2005 Anul II - Numarul 7 prima pagina corespondente poezie istorie recenzii opinii forum contact arhiva   |
 |
O altfel de intalnire dedicata lui Eminescu
Anca Apostol
Chiar daca prezenta eminescologului Cornel Munteanu a fost extrem de "tanjita" in unele medii in preajma zilei de 15.01.2005, profesorul a fost prezent doar la intalnirea tematica organizata de Revista Acrostih. Asta cu atat mai mult cu cat i-a suras ideea unei sedinte de lucru cu tinerii intr-o maniera nonconformista. Tocmai de aceea, prof. univ. dr. Cornel Munteanu a aparut intr-o ipostaza "inedita" cu un discurs pe care nu l-a avut niciodata la cursuri. De fapt, tocmai de aceea l-am invitat: "sa ne povesteasca despre Eminescu ceea ce nu se invata la scoala".
Inca din primele minute toti cei prezenti au fost de acord ca trebuie sparte sabloanele actiunilor comemorative dedicate zilei lui Mihai Eminescu. Profesorul Munteanu ne-a propus din start un exercitiu de meditatie si indoiala.
In prima faza ne-a reamintit imaginea poetului asa cum reiese din citatului lui Calinescu, in care se pune accentul pe simbolul uni crin. Apoi, invitatul a scos din portofel doua bancnote pe care apare chipul lui Eminescu, iar in cea de-a treia parte a exercitiului ne-a citit o strofa aparuta in "Romania literara" la 100 de ani de la moartea poetului:
" Vom striga in cor fara curmare./
Te stim cu toti si-o spunem cu tarie/
Al nostru esti tovarase Mihai".
Automat a venit intrebarea: " Ce-a ramas din Eminescu?", si au inceput comentariile depre cele trei ipostaze.
Concluzia a fost "relativ" simpla: "pe Eminecu l-am regasit in toate situatiile si totusi in nici una". Ne-am intrebat de ce acest "mit Eminescu"? Desi nu puteam acuza pe nimeni de faptul ca s-a ajuns aici. Este clar ca nu putem sa-l pastram pe Eminecu doar in stadiul de "mit", pentru ca in acest fel il indepartam si devine ceva exterior noua. "Trebuie sa refacem definitia mitului!", a spus Munteanu, pentru ca se recurge la mit doar atunci cand se simte nevoia de a se acoperi un gol (nu neaparat cultural) sau se ajunge intr-o criza a societatii (pe plan moral, politic, ideologic, cultural).
S-a vazut ca inca din timpul vietii imaginea lui a fost de multe ori exagerata. Chiar si Slavici ni-l prezinta pe Eminescu intr-o "oarecare aura".
In plus, exagerarile lirice pot duce la o serie de erori pentru care nu exista scuze. De exemplu, poezia de care va spuneam ca a fost publicata la comemorarea centenarului, contine un cuvant care in varianta unei recitari incorecte poate jigni (strofa in cauza este cateva randuri mai sus)
. Trebuie sa-l recunoastem pe Eminescu dar sa ne ferim de afirmatii gen "Luceafarul poeziei romanesti", "voievodul limbii romane", pentru ca sunt cuvinte mari prin care-l indepartam. De asemenea, nici folosirea excesiva a portretului adolescentin nu ne este benefica, iar din acest punct s-a continuat discutia pe cea de a doua propunere de prezentare eminesciana.
Cu siguranta prezenta lui Eminescu pe bancnote nu reperezinta o onoare decat pentru bancher, deoarece pentru omul de cultura poate fi o ofensa daca luam in considerare ca Eminescu nu a poate sa ajunga" obiect de schimb pentru o marfa".
Nu se poate insa trata subiectul cu nihilism pentru ca fiecare are obligatia sa recastige imaginea lui Eminescu asa cum simte, asa cum i se potriveste.
Solutia pare sa fie urmatoarea: "ar trebui sa nu comportam ca acel copil care recita si memoreaza vresurile eminesciene pentru ca
Profesorul Munteanu crede ca trebuie sa-l sarbatorim pe Eminescu la nivel recitativ pentru a nu ajunge la discursuri pompoase. De asemenea trebuie sa refuzam cliseele si sabloanele
. La finalul intalnirii invitatul a fost provocat de cei prezenti sa intre in "jocul Acrostih". Fiecare "a primit" o litera si iata ce-a iesit:
Multe spune a ta slova
Indicii ale unei vietii pierdute
Himeric destainui din gandul ascuns
Amintiri a ceea ce a fost candva ...
I si undeva cercuri
E unul intre toti si toti intr-unul
Mai exista oare un taler al limbii?
Iedera nu urca in cuvantul rastignit pe limba
Nu neg ca mi-e destul poetul.
Entitate, echilibru, elin, eolian, eliptic, empiric, endoderm.
Sta sa cada din cumpana o noua limba!
Caci el e de nemasurat, cu toate ca aceasta cumpana a limbii vrea sa-l masoare
Urla in celest...
erup litere, se crapa sarutul si te las sa-ti uiti plansul dupa literele noastre
Experimentul "Acrostih - 5"
Versurile sunt viata cuiva. De obicei a celui care le scrie, dar si a celui care le retraieste citindu-le.
"Soarele- apune
dupa niste maluri
Si rasare in flacari
din mare"
Rasari-vom si noi din originalitate?
Cam asta ar fi rima gandului meu din aceasta seara.
Randurile fiorilor se scurg ca niste picaturi de roua cristalizate-n interiorul poate macabru, sau poate doar trist din fiecare.
E bine sa ramai ...
Nu reusesc! Nu se poate! ...
Da, a reusit sa mi-l rapeasca. Nu l-am putut opri( sau poate nici nu am incercat!?)
Degeaba! Cronos a invins!
Sa-ti pui sufletul pe tava! De fapt, aveam sufletul tau cand mi-am dat seama ca ingerii sunt mai frumosi fara aripi.
Experimentul "Acrostih -6"
scris (la propriu) pe o punga de zahar...
tema: nebunie sau genialitate
Nebunia este uitare.
O nebunie uitata devine genialitate.
Geniul e nebunia sufletului.
Daca nebunia nu ar fi existat
Ar fi trebuit inventata
Si am fi innebunit alaturi
Cu fiecare clipa
Cu fiecare gand,
Nebunia inseamna a spune ceea ce gandesti si nu a gandi ceea ce spui!!!
Nebunie- delir inclestat in simtaminte roase de extaz.
... primul instinct al adolescentului.
Zambetul tau e- acum nebunie
... clipe grabite traiesc intr-un ultim sarut
Ce l-ai pierdut in sufletul noptii...
Pulbere vitala cernuta-n real
Un nebun ar scrie pe cristale de zahar
Dar un pragmatic si-ar astampara amarul.
Poate si dragostea e o nebunie intr-un pahar semiplin.
Iti intorc degetele
sa te fac sa-mi spui ca ma iubesti
Imi rasucesc degetele
sa-mi imaginez ca esti a mea.
Stam si ne plangem de mila
ne-am lua in brate
dar trebuie sa vina Laurentiu cu Biblia
sa ne spuna de << Cantarea Cantarilor>>