|
Baia Mare - 2005 Anul II - Numarul 6 prima pagina corespondente poezie istorie recenzii opinii forum contact arhiva   |
 |
"Razboiul" atestarii documentare
Ioana LUCACEL
Probabil pornind de la postulatul lui Balcescu, ca "Istora este cea dintai carte a unei natii", multi istori, cercetatari sau jurnalisti s-au gandit ca e de datoria lor ca baimareni sa ridice ceata ce planeaza asupra unei parti din istoria veche a orasului. Dar desi au fost scrise zeci de monografii, studii, reportaje, poeme sau poezii, si cel putin oficial problema a fost elucidata, data primei atestari documentare a orasului ramane un subiect controversat si "fierbinte" pentru cercetatori.
Desi Baia Mare a sarbatorit 675 de ani de la atestarea documentara, "razboiul" opiniilor cu privire la primul act care vorbeste despre orasul de pe "Raul Doamnelor" nu s-a terminat. Autorii lucrarilor de specialitate indica trei documente cu date diferite. Iar ceata nu poate fi ridicata definitiv din cauza faptului ca doar unul dintre cele trei documente de capatai ale orasului se pastreaza in forma originala, cu textul complet.
Majoritatea autorilor maghiari de lucrari istorice de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea (Wenzel Gusztav, Decsenyi Gyula, Palmer Kalman, si altii) indica o diploma din 1327 ca fiind documentul care mentioneaza pentru prima data localitatea Baia Mare. Documentul din 1327 este o diploma cu caracter privat, emisa de cancelaria regelui feudal maghiar prin care se acorda unor proprietari pe nume Ladislau si Erdeu…"dreptul perpetuu de a percepe vama de trecere peste podul de langa Zazarbanya). Aceasta diploma scrisa in limba latina, s-a pastrat fragmentar si cu mari lipsuri de text. Originalul se gaseste la Arhivele Statului din Budapesta, iar in 1904 a fost achizitionata o fotocopie, impreuna cu placa negativului, care este pastrata la Muzeul Judetean Maramures. Printre cercetatorii care combat aceasta varianta care ar permite ca in anul posibile integrari in Uniunea Europeana, Baia Mare sa sarbatoreasca sapte secole de la atestarea documentara, se numara si Aurel Festila, coautor al "Monografiei Municipiului Baia Mare" si autorul a peste 500 de studii si articole de specialitate. "Identifica (n. red. autorii maghiari amintiti mai sus) in mod gresit orasul Baia Mare sub denumirea de "Zazarbanya" si citeaza documentul din 1327 ca fiind actul ce identifica prima mentiune documentara a localitatii. Niciunul dintre acesti autori nu da nici un fel de relatie despre continutul documentului citat si acest lucru este lesne de inteles daca avem in vedere starea de deteriorare grava a inscrisului original si lipsurile din text ce nu pot fi refacute. Pornind de la analiza putinelor cuvinte ce pot fi descifrate din textul incomplet al documentului", sustine Festila in studiul "Consideratii cu privire la prima atestare documentara a municipiului Baia Mare.
Varianta oficiala
Din cauza starii avansate de deteriorare a actului din 1327, cei mai multi specialisti sustin ca actul care atesta documentar Baia Mare este o diploma privilegiata emisa de Carol Robert la 29 mai 1329. Numai ca si originalul actului recunoscut oficial, ca fiind intaiul document ce pomeneste de Baia Mare, s-a pierdut, pastrandu-se doar o transcriptie rezumativa din anul 1347 la Capitlul din Oradea, consemnata cu ocazia unui proces de hotarnicie intre reprezentantii magistratului din Baia Mare si proprietarii Chioarului, Nicolae si Bartolomeu Dragffi. Prin acesta diploma, Carol Robert acorda judelui primar al orasului Baia Mare si Baia Sprie "Corrardus judex civitas Rivuli Dominarum et de Monte Medoi", dreptul de a popula teritoriul impadurit existent intre cele doua orase. Tot din acest document aflam denumirea oficiala a celor doua orase, "Civitas Rivuli Dominarum" (Cetatea Raul Doamnelor) pentru Baia Mare si "Medio Mons" (Muntele Mijlociu) pentru Baia Sprie.
Informatii detaliate despre existenta orasului Baia Mare, organizare, locuitori si principalele ocupatii ne sunt furnizate de documentul privilegial, primul care se pastreaza, emis de cancelaria regelui Ludovic I cel Mare D'Anjou, la 20 septembrie 1347. In textul actui este specificat si faptul ca acesta a fost emis la cererea judelui orasului, deoarece vechiul document, care cuprindea libertatile primite anterior, a ars intr-un incendiu. Principalele drepturi obtinute prin diploma privilegiala din 1347 au fost dreptul de a-si alege in mod liber judele primar si parohul, dreptul reprezentantilor orasului de a judeca pe teritoriul administrativ pe care il conduc "toate pricinile deopotriva cele mari si cele mici", libertatea absoluta a vamii, dreptul de a organiza o data pe an, un targ de 15 zile, la Sfantul Martin, libertatea de a fortifica orasul impotriva dusmanilor de afara, precum si o serie de privilegii in scopul organizarii mai temeinice a mineritului si dezvoltarea metodelor extragerii metalelor pretioase. Intrucat diploma din 1347 este singura care s-a pastrat in original dintre cele trei documente de capatai, multi dintre autori au considerat anul emiterii acestui document si anul de atestare documentara a orasului. Printre cei acuzati de o astfel de eroare se numara si Aurel Festila. In "Baia Mare-670", Gheorghe Csoma argumenteaza ca coautorul lucrarii "Monografia municipiului Baia Mare" din 1972 "l-a invinuit pe Decsenyi Gyula de o erore de doi ani, dar el a gresit 18!", intrucat lucrarea era "inchinata" aniversarii a 625 de ani de la atestarea documentara a municipiului Baia Mare, referinduse astfel la anul 1347.
"Concepte mincinoase"
Una dintre cele mai controversate "lupte" pe tema istoriei municipiului a fost dusa intre Aurel Festila si Csoma Gheorghe. "Razboiul" conceptelor dintre cei doi, este prezentat pe larg in cartea lui Csoma, "Regi Dicsosegunk", in care sunt prezentate argumentele pentru care Festila considera ca lucrarea lui Csoma, "Baia Mare-670" este "patrunsa de un pronuntat spirit filo-maghiar". "Socotind ca interpretarea si scrierea istoriei este un criteriu al democratiei ce apartine libertatii de exprimare, autorul ne prezinta in cartea sa o alternativa monografica intr-o viziune caleidoscopia in care, alaturi de fapte veridice incontestabile, sunt puse in circulatie si unei idei si conceptii nocive, unilaterale si tendentioase, straine spiritului stiintific al istoriei romane. Sunt pe larg infatisate argumente extrase din izvoare preponderent maghiare, in special cele din lucrarile monogrfice ale lui Palmer, Schonherr, Krizsan si Oszoczki, din care snt luate pasaje intregi , fiind minimalizate sau ignorate concepte ale unor lucrari fundamentale realizate de istorici romani consacrati. Este elogiata, de pilda, monografia lui Schonherr Gyula, intocmita la inceputul secolului al XX-lea, care nici macar nu a fost publicata si nu este cunoscuta de citori, iar "Monografia municipiului Baia Mare", vol. I, publicata in 1972 de catre Consiliul Popular Municipal , este abia mentionata, in treacat, cu observatii ca ar putea cuprinde "indoielnice argumente" si "principii ideologizate (…). Patrunsa de un pronuntat spirit filo-maghiar, cartea "Baia Mare-670 de ani" incearca sa legitimeze si sa proslaveasca stapanirea Transilvaniei de catre unguri. (…). Se acrediteaza ideea ca atunci cand cetele maghiare au patruns la est de cetatea Saitmarului nu au gasit aici decat un teritoriu pustiu, acoperit de
"O crima!"
"Trebuie sa-mi exprin pozitia in fata cititorilor ziarului, care ar putea sa traiasca cu impresia ca s-a comis un atentant contra sigurantei statului, ca s-au incalcat prevederile constitutiei si legile tarii, ca s-a comis o crima! (…). Ce cauta in aceasta "colectie" Schonherr Gyula? Cum am indraznit sa traduc un fragment dointr-un studiu al sau? Simplu: Dr. Schonherr Gyula a fost baimarean, un savant, istoric si arhivist erudit. (…) Schonherr Gyula citeaza un document din 1231, care da prima descriere a zonei Baii Mari. Documentul descrie cu lux de amanunte ficare stanca, valcea, creasta, parau, trecatoare, dar nici o referire despre Baia Mare sau minerit. Aceasta este ciudat. Minele in aceasta perioada apartineau ori regelui, ori nobilului, care trebuia sa plateasca un impozit pentru rege. Ori este greu de presupus ca la descrierea domeniului respectiv sa se fi omis un lucru atat de important si pentru rege, si pentru nobilul care primeste donatia. Recenzentul cartii combate aceasta idee a lui Schonherr Gyula, dar nu aduce nici un argument in favoarea existentei mineritului sau a unei vieti organizate atunc pe actualul teritoriu al Baii Mari. (…) Acum este de acord si cu Schonherr Gyula ca prima atestare a orasului dateaza din 1329. Dar in urma cu 18 ani, fiind coautor la "Monografia municipiului Baia Mare" a sustinut anul 1347 ca prima atestare documentara."
Varianta lui Istvan Dumitru
Geologul Istvan Dumitru pomeneste un alt document din 1309. "Probabil ca Schonherr Gyula nu cunostea documentul respectiv, dar el exista in mod sigur, pentru ca o carte recenta ii reda si continutul. E vorba de "Civilizatia traditionala romaneasca in Curbura Carpatica Nordica", unde autorul Nicolae Dunare preia un substantial capitol de istorie a mineritului din zona Rodna. La pagina 151 se transcrie in limba romana continutul sintetic al documentului din 1308 (Regele Carol Robert hotaraste, conform obiceiului, ca tot venitul minei de argint de la Rodna sa fie transmis sotiei sale la Baia Mare). Aceasta mentiune este baza lui "Rivulus Dominarum" si e acceptata in fond de istoricii ulteriori. Avand la baza surse biografice mai rare, poate ca avceasta informatie va face ca in anul 2008, Baia Mare sa isi sarbatoreasca cifra rotunda de 700 de ani de atestare documentara", sustinea Aurel Festila.
Csoma Gheorghe combate insa aceasta varianta, argumentand ca pagina indicata din cartea lui Dunare, nu contine o traducere a documentului emis de Carol Robert in 1308, ci un fragment din lucrarea "Carmen miserabile", scrisa de cronicarul Rogerius
.
Controversa denumirii
Un alt razboi al declaratiilor a fost pornit din cauza denumirii "Asszonypataka", traducerea in limba maghiara a "Raului Doamnelor". Aurel Festila il acuza pe Csoma de "mistificarea realitatii documentare si apararea pozitiei nationalisten eronate a unor istorici maghiari, pentru ca nici unul dintre actele oficiale primare pe care le cunoastem nu pomenesc despre acesta denumire maghiara". Replica lui Csoma este "dorind sa ma prepare culinar" oricum cu sare si otet, domnul Festila acorda atentie unui cuvant, a carui traducere a fost omisa din grseala sau neatentie, dar nu acorda interes unui pasaj intreg, aflat doar trei randuri mai jos. Citez din acest pasaj, pentru a arata strambatatea si tendentiozitatea afirmatiei de mai sus a domnului Festila.
Textul diplomei din 1329
"…Scrisoarea regelui Carol data in anul domnului o mie treisute douazeci si noua, in a patra zi inainte de calendele lui Iunie, arata ca comitele Corrard, judele orasului Rivulus Dominarum (Baia Mare) si Medio Mons (Baia Sprie), venind inaintea domnului rege Carol, a cerut sa i se dea si sa i se harazeasca o padure mare de nelocuit, aflatoare intre intre pomenitele orase, inlauntrul semnelor lor de hotar. Iar el i-a dat si i-a harazit acestui comite Corrdard si mostenitorilor sai acea padure si dupa taierea copacilor ei, locul acesteia, pe care dansul si urmasii sai sa poata aseza oameni si sa poata face un sat sau mai multe sate, dar fara a pagubi si a pricinui pierderi folosintelor din acea padure ale pomenitelor orase".
De ce nu diploma din 1327?
In studiul "Consideratii cu privire la prima atestare documentara a municipiului Baia Mare", publicat in "Marmatia", Aurel Festila demoleaza conceptul conform caruia Baia Mare a fost atestata documentar in 1327. "Nu gasim in acest act nici un fel de referire directa la denumirea localitatii Baia Mare, care in mod sigur este cunoscuta sub numele de "Rivulus Dominarum" si dispunea de un document privilegial propriu ce-I conferea statutul de oras (Civitas) (…) Denumirea de "Zazarbanya", consemnata in actul din 1327 care se atribuie in mod nejustificat localitatii Baia Mare, indica de fapt o asezare ce exoista separat de localitatea Baia Mare pentru ca in actul din 1347 sunt mentionate cele doua localitati "Rivulus Dominarum" si "Zazarbanya". (…) Actele privilegiale emise si transcrise ulterior cu privire la Baia Mare si localitatile din jur, care sunt cunoscute de noi, nu fac referire la documentul din 1327, poate tocmai datorita caracterului sau privat, limitat la un spatiu individual, particular".
Istoria monografiilor
Prima lucrare mografica propriu-zisa a Baii Mari a aparut in anul 1894, fiind editata de Palmer Kalman. Insa, dupa parerea unor cercetari ai trecutului istoic, lucrara este "saraca in evenimente istorice, acordandu-se spatii mai mari dezvoltarii minelor din acest oras. O alta lucrare care se refera si la orasul de pe fostul "Rau al Doamnelor"a fost editata sub redactia lui Balovschi Samu, intitulat "Magyarorszag varniegei es varosai-Szatmar varmegye" (Judetele si orasele din Ungaria-jdetul Satu Mare). Prima lucrare care vorbeste strict de Baia Mare, insa are mai mult valente de "ghid turistic" este "glinda orasului Baia Mare"-calauza si catalog de adrese, aparuta n 1933, sub redactia lui Paul Krizsan. Omonografie de seama a orasului, este "Baia Mare-schita monografica", aparua in 1965sub redacti profesorului Octavian Bandula. Una dintre cartile de referinta pentru cercetarea trecutului istoric a Baii Mari este "Monografia municipiului Bai Mare" din 1972. Iar printre cele mai recente aparitii in domeniu se numara trilogia scrisa de Gheorghe Csoma, "Baia Mare-670".
(material publicat in Gazeta de Maramures)