|
Baia Mare - 2004 Anul I - Numarul 5 prima pagina corespondente poezie istorie recenzii opinii forum contact arhiva   |
 |
Poezie
Ionela Sisestean
- studenta la Universitatea de Nord Baia Mare
Auzi cum cade ploaia?
Auzi cum cade ploaia rece
Si se izbeste-n trupul meu?
Nu simti cum seaca doru-n mine
Ca neputinta in Dumnezeu.
Vezi ochii-mi plang si trupu-mi se-nfioara
La fiecare strop ce cade asupra mea
Aud un cantec dulce de vioara
Aud acum intaia oara
Un sunet dulce ce ma cheama
Un sunet dulce ce ma vrea.
Cum nu auzi si tu cum cade ploaia
Nu simti ca trupul meu e istovit si ud
E rece, fara vlaga, dar parca mai aud
Auzi si tu…? Asculta fara teama
e-un sunet dulce ce ma vrea
un sunet dulce ce ma cheama.
Eu sunt…
Eu sunt fiorul a tot ce-nseamna dor
Eu sunt durerea a tot ce nu-si are leac
Sunt lacrima pierduta-n ochii lor
Pustii si reci ce fulgera si tac.
Sunt umbra viselor stinghere
Ce-si fac un loc in sufletul de om
Sunt tot…nimic, dar as mai cere
Sa fiu eu ploaia ce se cerne
Si-nvaluie trupul lor
Al nimanui si-al tuturor.
Eu sunt durerea altor inimi planse
Eu sunt tacerea noptii-n prag de seara
Sunt un manunchi de lacrimi stranse
Sunt paine neagra de secara.
Sunt tot…nimic, dar as mai vrea
Sa fiu caldura trupului tau gol
Sa fiu eu vantul ce aduce ploaia
Al nimanui si-al tuturora.
Nicu Rogoz
- elev Colegiul National Mihai Eminescu
Prolog
O raza de soare pe pereti de mare,
Nori stravezii imping muntii in zare,
Tacere deplina si rai de lumina…
Sublima…zi sublima.
In pieptu-ti albastru au mai inchis un cal,
Covorul te ia si te-aduce la mal,
O funda rosie in paru-ti de aur,
Pe fruntea-ti albastra, au mai batut un laur.
Reverii vorbitoare pe pereti de creta,
Ce lucru far' de aripi; ce lume concreta.
Ce lume in care nu ai decat sa mori,
Ce zori de lumina…
Ce zori muritori!
Aveam un an cat doi
Aveam un an cat doi,
Si rasul avea doua guri,
Si timpul il chemam inapoi,
Pentru a rade mai bine.
S-aveam zeci de frunze aramii in plete
Ce vantul le clatina incetisor,
Si tu lasai parfumul tau sa ma imbete,
Iar aripa-ti imi atingea agale un picior.
Incet
La ceasul noua m-am trezit
Alunecand pe-o zare.
La ceasul noua m-am trezit
Visand in agonie.
Era-ntuneric si-am zambit,
Tristetii mele solitare.
Si-atunci am inceput sa zac,
Pe-o margine de groapa-ncinsa am murit
Si moartea mi-a suras complice,
S-am inceput sa tac…
Vanzandu-mi glasul mortii.
Si mor si zac pe margini de pat
Si mor si zac si cant cantari funerare
Si mor si zac si vad albastru-n zare
Si mor si zac si tac
Abis
Credeam odata ca sunt trist,
Si mai credeam ca-s om,
Credeam ca scriu,
Credeam ca mor in somn.
Dar asta noapte m-am trezit
Si m-am sculat din somn.
Caci mi-a batut in geam un corb.
Credeam ca-i corb si nu era,
Credeam ca-i om si nici atat,
In lumea-ntreaga bantuia
Pe un covor de vant.
Avea ochii argintii cu cearcane albastre
Si fata-i alba-i sralucea-n bataia lunii noastre.
Mi-a spus ca-i timpul si-a plecat
Ascuns sub o mantie de umbra.
Incet, incet in vis s-aievea,
Fereastra s-a deschis.
Intai un picior pe urm-o mana,
Si-n cele din urma capul
Au iesit sa respire sub clar de luna.
Se vede lumea…ma vad eu
Caci eu-s intreaga lume,
Dar, uite! vad si stele.
Am sa zbor acum spre ele
Da, am sa zbor usor
Ca intr-un vis
Cu sufletu-mi in palma
Cu inima-ntru-n nor
Ma-ntorc inspre abis.