![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
|
"Am vazut POETUL"… "Nu-l vede nimeni pe poet/ Unii nu-l vad pentru ca nu au vedere/ Altii nu-l vad pentru ca nu au inima/ In fine, restul nu-l vad pentru ca nu sunt". Repetam obsesiv, incercand sa pastrez cat mai vie in minte imaginea unui volum vechi, de pe coperta caruia ma privea hatru si intrebator Nichita Stanescu. Asta pentru a invinge convingerea care voia sa-mi puna stapanire pe minte si suflet, si care imi soptea neincetat ca poetii mileniului III sunt doar o clona a optzecistilor, ca sensibilitatea lor se manifesta doar prin erotismul liric, ca… Si fara sa vreau, anticipam un mimetism fidel al scriitorilor "profesionisti". Dar abia apoi am inteles ca si poetul cotidian poate sa-si dezvolte un alter-ego de grafit, dar unul apropiat de diamant. Si asa m-am trezit in mijlocul Lor, fara intelege "de ce". De ce ei, de ce eu… Dar experimentul Acrostih a reusit sa ma convinga ca hazardul poate fi uneori, si cateodata mult prea des, cel mai meticulos mod de a intelege si aseza lucrurile. Cheia a fost "inima", intamplator si cuvantul ales pentru a reincarna o poezie, un puzzle in care e imposibil sa nu se potriveasca o piesa, desi nimeni nu cunoaste o ordine a lor. Si s-a reincarnat, dintr-o simpla rabufnire a spiritului creator a celor 20 de "soldati" inarmati cu penita. Si au venit si muzele, e drept, chemate de acordurile de chitara a lui Toni Nerjak, dar si de arcusul viorii lui Vlad Voicu. In fond, muzica in general, si folk-ul in special, sunt o poezie a sunetelor, iar cele doua n-au fost greu de contopit. Versurile sensibile ale Doinei Bulat si-au gasit loc pe acordurile de chitara a lui Toni Nerjak. Si mi-am recunoscut gresala. Poezia "noilor veniti" nu e mima. Din contra e dominata de o relaxare si o detasare totala de versurile si stilul poetilor "de top". Si nu ma refer la limbaj, ci la traire. Pentru Ei, nu exista plan secund, confuzii sau ascunzisuri. Ci trairi adevarate, pure, naive…Si am aflat ca poti vorbi altfel despre "Marea secata", "Raul de frumusete" sau "Dupa imn" a lui Nichita Stanescu. Altfel, dar cu aceleasi cuvinte, pentru ca muzele au venit sa joace din nou pe acordurile de chitara a lui Florin Pop, care le-a si imortalizat. Pentru a le convinge si a va convinge, le puteti vedea pe www.cenaclul.go.ro . Si am inteles ca acest Acrostih a meritat si merta reincarnat mereu, pentru ca nu a capatat acel complex al inutilitatii si erodarii atat de prezent in randul artistilor. Iar eu mi-am amintit celelalte cuvinte din volumul vechi, de pe coperta caruia ma privea hatru si intrebator Nichita Stanescu…. "Poetul se face ca n-aude nimica/Am vazut cu ochii mei un poet intrand in cetate/El tinea in mana dreapa, in pumnul lui drept, un soim sugrumat". Ioana Lucacel |
|||||
![]() |
||||||
|
|
||||||
| © 2004 HoliSun | ||||||