|
Baia Mare - 2004 Anul I - Numarul 4 prima pagina corespondente poezie istorie recenzii opinii forum contact arhiva |
 |
O pagina din istoria mineritului din zona Baii Mari
in cardasia intunericului
Ioana LUCACEL
Pe vremuri, “Ziua Minerilor” insemna, pe langa “cuvantarile si vizite de partid”, manifestari culturale si eventual niste prime sau “librere”. Oricum, exista macar umbra de certitudine ca unora le pasa de “eroii din subteran” si ca “lumea lor fara cer” merita putina lumina. Astazi, aceasta sarbatoare e la fel de intunecata ca o galerie de mina iar imnul care “nastea” lacrimi e uitat demult.isi indeasa casca veche pe tample ca sc nu mai fie tentati sa priveasca inca o data spre soarele de Gustar ce seamana cu o portocala coapta si pe care s-ar putea sa nu-l mai vada… Ani grei de munca in mina i-au invatat ca sub pamant esti mai aproape de moarte. Dar s-au rugat la Sfanta Varvara si Sfanta Maria, care o sa-i ocroteasca. Mai e si sfantul dupa care a fost botezata galeria, dar atunci de ce nu scapa de sentimentul ca intra intr-un cavou urias care se poate inchide intr-o clipa? Macar de-ar mai prinde inca o zi a minerilor, ca sa asculte strofa aceea din imn care ii face sa ofteze “in mine D-zeu cu noi/Afara-s chinuri si nevoi/ Deasupra noastra n-avem cer/ C-asa e viata de miner” si sa li povesteasca despre incepurile acestei indeletniciri care a devenit aproape dependenta. Oare isi va mai aminti cineva de ziua lor sau de faptul ca “sindicatul” implineste un secol de existenta?
Despre inceputuri…
Cu toate ca mineritul a constituit una dintre cele mai importante ramuri ale industriei in bazinul Baii Mari si principala sursa de existenta pentru majoritatea locuitorilor din zona, nu exista nici documente, nici macar legende care sa clarifice inceputurile acestei indeletniciri in zona. Urma unei frangii, aflata cam la un metru adancime in peretele stancii unui put din mina Dealul Crucii precum si cateva conducte vechi de la minele Firiza, Valea Rosie si Valea Borcutului fac plauzibila ipoteza, inca neconfirmata arheologic, ca minele din zona Baii Mari existau inca din perioada romanilor.
in secolele XI-XIII, minele apartineau regilor maghiari care au colonizat zona cu meseriasi germani. Prima colonizare a fost facuta de Gizella, sotia regelui Sf. stefan, iar cea de-a doua colonizare, a fost infaptuita de regele Geza al II-lea.
Pana la reformele din 1347, zacamintele nou descoperite pe diferite proprietati erau luate, prin schimb, in propietatea regeasca, fapt care nu stimula deloc descoperirea si exploatarea de noi zacaminte miniere. Pentru a schimba situatia, regele Carol Robert a dispus ca terenurile pe care se descopereau metale pretioase sa ramana in stapanirea acelorasi nobili, care primeau din partea regelui o treime din minereul extras.
Inventarul minelor din 1556, mentioneaza pe langa “masinile” actionate de forta apei sau a animalelor, folosite pentru extragerea minereului si utilizarea vagonetelor, o forma putin folosita la acea vreme in Europa pentru transportul minereului. Totusi, procedeul de prelucrare a mineritului si conditiile de munca ale minerilor fiind in continuare extrem de dificile, acestia neavand voie sa-si paraseasca locul de munca sau putand fi obligati sa presteze pana la 12-14 ore de munca.
Tot din aceasta perioada dateaza si prima lege a mineritului, care in cele 56 de paragrafe reglementeaza si diferentele ivite intre minerii din Baia Mare si cei din Baia Sprie.
Despre copiii mineri
Pe la inceputul secolului al XIX-lea, in fiecare mina a fost introdus cate un medic minier, care printre altele se ocupa si de verificarea sanatatii celor care cereau drept de angajare. Examenul medical prevedea starea sistemului osos si muscular, acuitatea vizuala si auditiva, precum si organele interne si starea psihica. Minerii beneficiau de un sistem medical propriu, asigurat prin intermediul unui spital minier, infiintat in 1838, ce avea o capacitate de 18 paturi si cazare si masa gratuita la statiunea balneoclimaterica din Danesti.
Pe perioada nedeterminata aveau dreptul sa se angajaze persoane cu varsta cuprinsa intre 16 si 40 de ani, iar pentru munci temporare erau primiti si copiii ce implinisera 14 ani. Conform unei statistici a mineritului baimarean din 1892, din totalul de aproximativ 3.600 de mineri, peste 800 erau copiii iar 100 femei. Izbucnirea razboiului mondial, a aruncat minele intr-o criza de forta de munca. in aceasta perioada, in minele din jurul Baii Mari au lucrat peste 762 de copiii, dintre care aproape 300 munceau in subteran. Pentru redresarea situatiei si asigurarea necesarului de metale pretioase necesare razboiului, in 1915-1916 s-a introdus si in bazinul Baia Mare militarizarea minelor.
Despre aurul nostru
Directiunea Minelor Baia Mare, infiintata in 1782 avea in subordine toate exploatarile din bazinul minier al Baii Mari.
Una dintre cele mai productive mine din Maramures a fost, pana in 1900, “Dealul Crucii”. Mina are un filon principal, de o lungime de peste 1.200 de metri si trei filoane secundare. Minereuri exploatate aici contineau aur, argint si plumb. in 1894, exploatarea a atins 50 de metri sub nivelul Marii Adiatice, fiind cea mai adanca exploatare din Ungaria. Minereurile erau ridicate cu ajutorul unor masini cu aburi, prin putul Werner pana la galeria Labkowitz de unde se transporta cu vagoneti trasi de cai. Productia anuala a minei era de 120 kg de aur si 400 de kg de argint curat.
Pe Valea Usturoiului se practica mineritul pe filoanele Iosif, Anton si Emilia, dar dupa secatuirea acestora si inundarea minelor, exploatarile au fost inchise.
Pe Valea Rosie se practica extractia minereurilor de aur si argint din cele mai vechi timpuri. in secolul al XVIII-lea in vale existau circa 30 de exploatatii minere, care in 1840, cu exceptia a trei dintre ele au fost preluate de stat. Un deceniu mai tarziu a inceput saparea galeriei Laurentiu, foarte bogata in argint si a filoanelor Sf. Ioan, stefan si Susana bogate in aur. Valea Borcutului era cunoscuta din cele mai vechi timpuri datorita minereului bogat in aur.
Despre o altfel de zi
isi lasa ordonati lampile la iesire si se inghesuie spre lumina. Soarele de Gustar pare mai mare si mai stralucitor. De departe se aude sunet de fanfara si voci suave de copii care fredoneaza timid “La lupta mineri sub steag tricolor/Că tara-i si jos in eroica mina/ Caldura ne cere intregul popor / si patria noastra ne cere lumina”. Ochii mijiti de intuneric se lumineaza brusc, iar trupurile ostenite par mai usoare. “Totusi, si-au amintit…”.