::: AcroStih :::

Baia Mare - 2004
Anul I - Numarul 4

Corespondente

Comunitatea romaneasca din Ungaria

Scoala in limba romana: invatamantul superior romanesc in Ungaria

Catedra de Romana din Budapesta(II)

Carlo Tagliavini (1903-1982) lingvist italian, se preocupa de lingvistica generala si romanistica, in cadrul acesteia de limba romana. Nascut in Bologna, intr-o familie de intelectuali, curiozitatea fata de limba romana ii este trezita de o prietena de origine romana a mamei sale, care de la varsta de treisprezece ani il invata limba romana si alte cunostinte legate de ea. La varsta de douazeci de ani, cand isi primeste diploma, este deja autorul si recenzorul a nenumarate articole. In aceasta perioada apare sub condeiul sau o monografie despre Eminescu si o gramatica a limbii romane, publicata la Heildelberg. Publica de asemenea o antologie a literaturiii romane, in prefata careia, pe o intindere de 88 de pagini urmareste istoria literaturii romane de la inceput pana in anii 1900. Prin munca sa de lingvist general si prin lucrarile sale de romanistica este recunoscut nu numai in tara, dar si in strainatate. La Pesta isi tine cursurile in italiana, romana si maghiara pe urmatoarele teme: Introducere in lingvistica romaneasca, Dialectele nord-italiene, Gramatica istorica a limbii valahe, Antichitatea literaturii vlahe, Introducere in geografia lingvistica si istoria cuvintelor limbii romane, Introducere in istoria limbii romane, Cele mai vechi poezii populare romanesti si exercitii de seminariu, Istoricul foneticii comparate a limbii romane, Elemente maghiare in limba vlaha, Dezvoltarea literaturii dramatice romanesti, Morfologia comparata a limbilor romane, Semantica romana, Istoria romanului romanesc modern, Citirea si explicarea filologica a textelor romanesti vechi, Sintaxa comparata a limbilor romane, Istoria literaturii valahe: Eminescu, Filologia balcanica cu referire la limba romana, Gramatica descriptiva si istorica a limbii albaneze cu referire la elemetele romanesti si la influentelele albanezo-valahe, Citirea textelor din latina vulgara, Dialecte valahe, Exercitii de romanistica. La Budapesta, Tagliavini a intemeiat un nou fel de gandire in atelierul sau, faurind mai multi lingvisti renumiti, printre care si Galdi Laszlo si Tamas Lajos. In timpul domiciliului sau la Budapesta a publicat o serie de lucrari avand drept tematica romanistica, alegand dintre tezele de doctorat pe cele mai interesante (Budapesti Tudomanyegyetemi Romanisztikai Dolgozatok. Lavori di linguistica romanza dell?universita di Budapest, 1932). As aminti cateva dintre operele sale: Gramatica romaneasca (Grammatica rumena, 1923), Carte de citire romaneasca (Rumanisches Lesebuch, 1923), Il dialetto del Comelico (1926), Despre "Lexicon Marsilianum" (Dictionar latin-roman-maghiar din secolul al XVII-lea, Academia Romana. Memoriile Sectiunii literare. Seria III. Tomul IV. Mem. 7, Cultura Nationala, Bucuresti, 1929), Luigi Ferdinando Marsigli si scriitura "runica" a secuilor din Transilvania (Luigi Ferdinando Marsigli e la scrittura "Runica" dei siguli di Transilvania, Bologna, 1930), Limba maghiara si problema originii maghiarilor (La lingua ungherese e il problema delle origini dei magiari, Bp., 1932), Gramatica elementara a limbii portugheze (Grammatica elementare della lingua portoghese, 1938), Studiile maghiare si fino-ugrice ale lui Emilio Teza (Gli studi ungheresi e ugro-finnici di Emilio Teza, 1942), Istoria cuvintelor pagane si crestine de-a lungul timpului (Storia di parole pagane e cristiane attraverso i tempi, 1963), Originea limbilor neolatine (Le origini delle lingue neolatine, editia 6, ed. 1972).
Galdi Laszlo, Gobl (1910-1974) om de stiinta polihistor, lingvist (romanist si slavist), cercetator al poeticii si teoriei poetice, eminescolog recunoscut mondial, autor de dictionare si cercetator al istoriei dictionarelor, istoric al literaturii, traducator. Domeniul sau stiintific a fost istoria lingvisticii romane si franceze, latinitatea din evul mediu, legaturile culturale romano-maghiare, istoria literaturii dictionarelor si ceea ce ar trebui poate sa amintim in primul rand: poetica si stilistica. Cartea sa scrisa in limba franceza, Parere functionala despre poezie este recunoscuta drept lucrare de referinta la nivel international. Orizontul sau larg, cunoasterea excelenta a limbii (a cunoscut la nivelul limbii materne mai mult de o duzina de limbi) si eruditia sa filologica, pe langa sensibilitatea sa fata de problemele limbii si ale poeticii i-au fost de mare ajutor in inflorirea carierei sale. La 28 de ani a devenit profesor conferentiar, dupa 1945 conduce sectia dictionarelor mari din cadrul Academiei Maghiare de Stiinte si devine profesorul extern permanent al Catedrei de Limba Romana de la Pesta, unde mai preda si in cadrul Catedrei de Franceza si Italiana timp de trei decenii. A tinut urmatoarele cursuri in tematica filologiei romane: Introducere in metodica istoriei literaturii romane, Operele scriitorilor romani din vechime, Poezia romana in sec. XIX, Scriitori romani in 1848, Literatura romaneasca moldoveneasca in sec. XIX, Dezvoltarea literaturii romane clasice, Literatura romana cu tematica istorica, Caragiale si epoca sa, Eminescu si epoca sa, "Luceafarul" lui Eminescu, Explicarea textelor lui Eminescu, Influentele literare romano-maghiare, Cea mai noua literatura romaneasca, Lirica moderna romaneasca (Tudor Arghezi), Introducere in filologia romana, Fonetica comparativa a limbilor neolatine, Exercitii de romanistica in cadrul geografiei cuvintelor, Sistemul declinarii in neolatina, Romanismul estic si vestic, Lingvistica balcanica si romanismul vestic, Opinia actuala a lingvistilor balcanici, Limba romana din sec. XVI, Limba romana din sec. XVIII, Importanta culturala a termenilor grecesti din limba romana, Reforma limbii din Ardeal, Creearea stilului roman, Probleme de poetica in literatura romana a sec. XX, Capitole din sintactica romana descriptiva, Exercitii de limba romana, Dictionarele "Scolii ardelene", etc. Isi incepe cariera ca poet, prin publicarea poeziilor care ii apartin, apoi traduce din limba romana. Eminescu a fost tema sa preferata si opera celui mai mare poet roman l-a condus pe tot drumul vietii. S-a ocupat de opera acestuia in mai multe studii, dintre care as aminti: Contributii la studiul sintaxei poetice a lui Mihai Eminescu (Contribution a l?etude de la syntaxe poetique de Michel Eminescu, Acta Linguistica, 1964, 117-133), Varietatile lingvistice ale decasilabei in poezia lui Mihai Eminescu (Les varietes expresives de l?hendecasylabe dans la poesie de Michel Eminescu, Acta Linguistica, 1962, 137-167). La Bucuresti ii apare si o monografie despre Eminescu, Stilul poetic al lui Eminescu (Bucuresti, 1964). Este o noutate la Galdi folosirea modului de examinare simetric, care face posibila descoperirea legaturilor semantice si lingvistice in acelasi ritm, punand astfel in lumina metoda de lucru a lui Eminescu. Galdi pune accentul pe examinarea diferitelor modalitati de exprimare poetica ca ritmul, rima, disonanta, repetitia folosita pentru a mentine o anumita atmosfera si elemente ale muzicalitatii poeziei. Una din cele mai importante aspecte ale cartii sale este faptul ca se ocupa de Eminescu din perspectiva generala a poeziei romane, urmarind inovatiile aduse de acesta. Cu ajutorul metodei comparative da voce conexiunilor si influentelor din literatura universala.
La Galdi Laszlo probematica poeticii este tratata in mai multe studii: Perioadele istoriei poeziei romanesti (A roman verstortenet korszakai, Filologiai Kozlony, 1960) si varianta dezvoltata a acesteia care apare in limba franceza Esquisse d?une histoire de la versification rumaine (Studia Romanica Universitatis Debreceniensis de Ludovic Kossuth nominate, Series Linguistica, 1964), Este versul liber? Reflectii asupra versificatiei la Lucian Blaga (Le vers est-il libre? Reflections sur la versification de Lucian Blaga, Omagiu lui A. Rosetti, Bucuresti, 1965), Anotimpurile lui Alecsandri (Limba si literatura moldoveneasca, 1969), si La aniversarea centenarului mortii lui Iancu Vacarescu (Iancu Vacarescu halalanak szazeves evfordulojara, Filologiai Kozlony, 1963). Apar si cateva carti pe aceasta tema: Introducere in istoria versului romanesc (1971), Contributii la istoria versificatiei romanesti (Contributions a l?histoire de la versification roumaine. La prosodie de Lucian Blaga, 1972) si Introducere in stilistica literara a limbii romane (1976). In Introducere in istoria versului romanesc trateaza istoria si principalele caracteristici ale poeziei romanesti incepand cu sfarsitul sec. XVII pana in perioada celui de al doilea razboi mondial.
Talentul lui Galdi fara de pereche de a cunoaste atat de multe limbi, alaturi de sensibilitatea sa fata de arta i-au dat posibilitatea de a scrie pe langa studii de stilistica romana si cele ale francezei si italianei, de a examina stiluri poetice, a efectua cercetari in domeniul poeziei si in rusa, neogreaca si in limbile fino-ugrice. A efectuat si cercetari de lexicografie. Si-a scris atat lucrarea de diploma Influenta dictionarelor maghiare asupra limbii romane (A magyar szotarirodalom hatasa a romanra, 1932) cat si lucrarea de doctorat in cadrul Academiei, 20 de ani mai tarziu, Istoria dictionarelor maghiare in perioada iluminismului si a reformei (A magyar szotarirodalom a felvilagosodas koraban es a reformkorban, 1957) Ca scriitor de dictionare opera sa principala este Dictionarul maghiar-rus, rus-maghiar editat impreuna cu Hadrovics Laszlo, care a aparut intr-un milion de exemplare incepand din 1951, avand format mare, mijlociu si mic. Acest dictionar este cunoscut sub numele de "Galdi-Hadrovics". Pe langa acesta a mai scris in 1958 un Dictionar spaniol-maghiar, maghiar-spaniol.
Galdi a fost un om de stiinta multilateral, cel mai bun specialist maghiar al limbii italiene, franceze, spaniole si romane, care s-a interesat si de poporul slav, precum arata si prelegerea sa tinuta in cadrul Congresului Slavistilor de la Sofia, prin tratarea prozodiei speciale a lui Lermontov.
Tamas Lajos (1904-1984) personalitate eminenta a lingvisticii comparative neolatine din Ungaria, a fost profesor si cercetator. Teritoriul sau principal de cercetare a fost istoria limbii romane, in cadrul acesteia mai ales istoria influentei maghiare, devenind specialist notoriu in aceasta tematica. A scris un studiu despre formarea limbii si poporului roman, despre acel strat al limbii romane care a trecut in vocabularul limbilor invecinate prin intermediul latinitatii din Ungaria. Totodata nu numai operele sale care se ocupa de limba romana ci si cele de romanistica si lingvistica generala sunt deosebite. Elementele slave ale limbii romane l-au indemnat la cercetarea bulgarei si a rusei; limbile cu o structura atat de diferita care au fost in contact una cu cealalta, influentandu-se reciproc l-au indemnat inspre lingvistica generala. El este intemeietorul albanologiei ca stiinta in Ungaria. Pe baza acestor date putem spune ca a fost poliglot.
Cariera stiintifica a lui Tamas Lajos a inceput in 1927 cand in coloanele revistei Ungarische Jahrbucher, aparute la Berlin, lauda editia lui Mario Roques Palia de la Orastie si studiul lui Nicolae Draganu despre Mihail Halici. De pe atunci in focarul preocuparilor sale sta examinarea din punct de vedere istoric si lingvistic a relatiilor romano-maghiare. Din aceasta tematica face parte si lucrarea sa Cuvinte de imprumut maghiare in limba romana (Die ungarischen Lehnworter im Rumanischen) care este tiparita in 1928 si care pe langa date care tin de istoria limbii contine si date de difuzare geografica, variante, origini, probleme de etimologie si aprecieri critice etimologice. Este foarte importanta si lucrarea lui Tamas Lajos care apare in 1942 la Cluj sub titlul Aprecierea din punctul de vedere al istoriei culturii a cuvintelor rumene imprumutate din limba maghiara (A magyar eredetü rumen kolcsonszavak muvelodestorteneti ertekelese). Cercetarea influentelor lingvistice romano-maghiare si a cuvintelor imprumutate de limba romana din cea maghiara poate fi urmarita pe tot parcursul carierei stiintifice a lui Tamas Lajos. In 1966 apare monografia Dictionar istoric-etimologic al elementelor maghiare din limba romana (Etymologisch-historisches Worterbuch der ungarishen Elemente im Rumanischen - Unter Berucksichtigung der Mundartworter) care trateaza in limba germana influentele lingvistice romano-maghiare, carte care va fi republicata in Statele Unite in 1967. Acest studiu este fructul a 30 de ani de munca de cercetare. Operele similare semnate de Alexics Gyorgy si S.C. Mandrescu se dovedeau invechite deja la sfarsitul secolului, lucru care l-a determinat pe Tamas Lajos sa prelucreze aceasta parte a vocabularului limbii romane care este importanta si din punctul de vedere maghiar. Dupa primul razboi mondial mai multi lingvisti au fost preocupati de elementele maghiare ale limbii romane, printre ei cel mai prosper cercetator a fost Nicolae Draganu, fostul profesor al Universitatii din Cluj, Galdi Laszlo si Carlo Tagliavini. Dintre cei care s-au ocupat de aceasta tematica Tamas il aminteste cu mare respect pe academicianul roman Alexandru Rosetti. Cartea sa de aproape 1000 de pagini acopera perioada dintre sfarsitul sec. XVI si 1960 si ofera material maghiar si roman, bibliografie enciclopedica si moderna si examinarea istorica pentru mai mult de 2800 de elemente ale vocabularului. Desigur majoritatea acestora face parte din dialectul ardelean, insa mai mult de 180 apartin limbii uzuale romanesti, ceea ce este remarcabil din puctul de vedere istorico-cultural. El aminteste si de cercetarile anterioare, prelucreaza in opera sa diferitele cuvinte culese din dialectele diferitelor tinuturi, alaturi de operele literare ale catorva scriitori contemporani si din unele poezii populare. Dupa anul 1945 Tamas Lajos publica mai multe studii referitoare la limba romana, printre care si Sistemul fonemelor limbii romane (A roman nyelv fonemarendszererol, Filologiai Kozlony, 1956. 3. 95-111). Intru-un alt articol adauga idei importante La problematica originii limbii litarare romanesti (A roman irodalmi nyelv eredetenek kerdesehez, Filologiai Kozlony, 1957. 4. 415-416).
Palffy Endre (1908-1975) istoric al literaturii, din 1955 pana in anul mortii sale a fost conferentiarul Catedrei de romana. A tinut urmatoarele cursuri: Istoria literaturii romane in sec. XIX, C. Dobrogeanu-Gherea si probleme ale literaturii epocii sale, Capitole din istoria dramei romanesti. A luat parte la munca de editare a Dictionarului roman-maghiar si a Lexiconului Literaturii Universale (Vilagirodalmi lexicon). Principalele sale opere sunt: Ghid de conversatie pentru limba romana (Roman tarsalgasi zsebkonyv, 1960), Istoria literaturii romane (A roman irodalom tortenete, 1961), Viata si opera lui George Cosbuc (George Cosbuc elete es kolteszete, 1973). A publicat numeroase studii in limba maghiara, romana, germana si franceza. In cartea sa Istoria literaturii romane scopul sau a fost de a da posibilitatea purei informari sau, in cazul celor interesati, a studiului mai aprofundat, si prin calitatea deosebita a celor scrise depaseste cu usurinta categoria cartilor educative. Valoarea istoriei sale literare este ridicata de faptul ca subliniaza relatiile literare romano-maghiare si prezinta literatura romana sub forma unui text interesant.
Cartea sa scrisa despre Cosbuc are avantajul de a fi minutioasa, de a folosi cele mai vechi materiale de referinta si de a fi foarte bogata in date. Printre altele prezinta si bogata activitate de traducator a lui Cosbuc, comparand textele originale din latina, germana, sanscrita si spaniola.
In operele sale, Palffy Endre prezinta autorii literaturii romane din sec. XIX si caracteristicile literaturii scrise de ei in comparatie cu literatura maghiara sau cu literatura altor popoare invecinate dupa metoda literaturii comparate. A publicat studii si in seria cursurilor universitare: Legaturile dintre literatura romana si literatura maghiara, Literatura romana in sec. XX, Literatura universala incepand cu primul razboi mondial pana in ziua de azi. A fost unul din cei mai harnici profesori in munca sa de popularizare a literaturii romane.
Domokos Samuel (1913-1995) istoric literar, etnolog, bibliograf, traducator, este profesor la Catedra de Romana pana la pensionare. In 1948 vine la Universitatea din Pesta in functie de asistent universitar unde va tine urmatoarele cursuri: Introducere in filologia romana, Introducere in istoria literaturii romane, Istoria literaturii romane-seminar, Literatura romana in sec. XIX, Literatura romana de la Eminescu la Cosbuc, Literatura romana dupa Cosbuc, Istoria literaturii romane intre 1880-1900, Istoria literaturii romane pana la sfarsitul secolului, Literatura romana a sec. XX, Adaugiri la inceputul dramei romanesti, Citirea textelor literare romanesti, Istoria influentelelor literare romano-maghiare, Introducere in poezia populara romaneasca, Exercitii de gramatica romana, Exercitii de limba si vorbire. In cariera sa a fost adanc influentat de profesorul Tamas Lajos pe care l-a avut drept mentor. Si-a sustinut teza de doctorat din lingvistica in 1946, apoi diploma de candidatura in 1956 din balade haiducesti romanesti, care contine comparatia elementelor comune si distincte ale formei si continutului baladelor romanesti cu cele din alte tari est-europene. Tot sub egida lui Tamas Lajos a obtinut in 1977 titlul de doctor in stiintele literaturii prin lucrarea sa Octavian Goga, poetul si traducatorul (Octavian Goga, a kolto es müfordito), carte publicata in 1971 la editura Kriterion din Bucuresti, ca apoi sa apara si in limba romana in 1978. In aceasta opera Domokos Samuel prezinta celor care se intereseaza de literatura romana, poeziile "greu de comentat", operele pline de contraziceri ideologice ale lui Goga. Este meritul cartii lui Domokos faptul ca lucreaza cu multe surse necunoscute pana atunci. Prin cercetarea efectuata in arhivele din Pesta a gasit date importante cu privire la functionarea revistei "Luceafarul", prin care se vede ca activitatea lui Goga in cadrul revistei este mai importanta decat credeau monografii sai. Deja din 1943 publica in diferite reviste romanesti si maghiare si este unul dintre cei mai importanti mediatori ai literaturii romane in Ungaria.
Opera sa principala Bibliografia maghiara a literaturii romane I. (A roman irodalom magyar bibliografiaja I.) apare in 1966 la Irodalmi Kiado din Bucuresti si este urmata de vol. II publicat de editura Kriterion (1961-1970). Aceasta opera de aproape 1900 de pagini este foarte importanta din punctul de vedere al literaturii comparate si este recunoscuta atat de presa romaneaca cat si de cea maghiara. Este prima opera care priveste panoramic operele literaturii romane in cadrul culturii maghiare, este documentul influentelor romano-maghiare care se dezvolta organic si multilateral. Domokos Samuel a fost constient de faptul ca expunerea influentelor romano-maghiare si caracterizarea acestora este de datoria istoriei literaturii ambelor popoare si poate conduce la cunoasterea aprofundata a literaturii. Aceasta idee a dominat in momentul publicarii Influentelor literare maghiaro-romane (Magyar-roman irodalmi kapcsolatok, Bp., 1995) in care aduna laolalta problemele literaturii romane si a folclorului maghiar, astfel sintetizand ideile operelor sale.
Sub forma unei culegeri publica in 1982 antologia ramasa in manuscris a lui Veress Endre Documentele dintre 1780-1848 ale publicatiilor romanesti de la presa universitara din Buda (A Budai Egyetemi Nyomda roman kiadvanyainak dokumentumai 1970-1848), in care acesta aduna si subliniaza caracteristicile acestor documente. Domokos prelucreaza aceste date si apoi le publica la Akademiai Kiado impreuna cu un studiu introductiv. Putem afla de activitatea plina de succes a presei, despre faptul ca au fost tiparite mai mult de 200 de carti in limba romana, carti didactice si economice. Din documente aflam mai ales despre activitatea "triadei" Scolii Ardelene (Samuil Micu Klein, Gherghe Sincai si Petru Maior), afland multe despre ei. In opera sa Horele mortilor ale lui Teodor Sava (Bp.,1989) ne aduce elemente de folclor dintr-un sat maghiar populat de romani, Mehkerek (Micherechi). Domokos Samuel a fost un cercetaror-filolog harnic care cu fiecare rand al sau a stat in slujba apropierii dintre cele doua culturi.
Nagy Bela (1925-1995) lingvist, conferentiar universitar, este numit in 1951 drept asistent la recomandarea lui Tamas Lajos. In 1963 isi da doctoratul, ca apoi in 1968 sa isi scrie teza de candidatura cu titlul Viata si activitatea lui Dimitrie Eustatievici, publicata in limba romana sub titlul mentionat anterior, in 1987 (Tankonyvkiado, Budapest). La Catedra de Romana tine urmatoarele cursuri: Fonetica si morfologia limbii romane, Sintaxa romana, Introducere in filologia romaneasca, Istoria lingvisticii romanesti. In afara de monografia scrisa despre Dimitrie Eustatievici, el publica studii in limba maghiara, romana si franceza despre legatura dintre domnitorul fanariot Constantin Mavrocordat si Dimitrie Eustatievici, despre istoricul gramaticilor (Les debuts de l?histoire de la grammaire roumaine, 1979), despre gramatica dialectului de la Kalocsa (Les manuscrits roumains de Kalocsa, 1983) si despre primele gramatici maghiare aparute in limba romana (Gramatici unguresti in limba romana in sec. al XIX. intre tipariturile tipografiei universitare din Budapesta, 1983). S-a ocupat si de povestitorul roman din Ungaria, Vasile Gurzau (Les contes de Vasile Gurzau en langue hongroise et en langue roumain) si a scris si in Lexiconul Literaturii Universale (Marcel Breslasu). Mai trebuie amintita si Cartea de limba romana (Roman nyelvkonyv, Bp., 1971) scrisa impreuna cu Lucia Borza din care multi invata limba romana cu succes.
Miskolczy Ambrus (1947 - ) profesor universitar, actualul sef de catedra, istoric, filolog, cunoscator a mai multor limbi, om cu o cultura deosebit de larga, savant minutios deosebit de activ, actualmente conducatorul Catedrei de Limba si Literatura Romana de la Pesta. Este unul dintre autorii cartii in trei volume Istoria Transilvaniei (Erdely Tortenete), redactorul seriei Encyclopedia Transylvanica, opera de mare valuare stiintifica, si al anuarului Europa Balcanica - Danubiana Carpathica.

muntcor@yahoo.com