Intre “Toccata si Fuga” lui Bach si contemplatia divinului gotic

“Dumnezeu este lumina”, spun maestri artei medievale o strafulgerare ce aprinde inima artistului inchipuind, panze,sculpturi,catedrale,opera umane de arta pura in care Dumnezeu “arde” in absolutul luminii.

Coplesitor.Divin.Instinctual genunchiul cade, sarutand pardoseala rece a catedralei Evanghelice din Sibiu. Sentimental de inaltare spre gloria magnificului ce pare sa se fi diluat intr-o inegalabila maiestrie in ceea ce se numeste stilul gotic despre care s-a spus in nenumarate randuri de catre exegetii acestui stil ca sursele acestuia sunt poetica si teologia luminii. Iata cum poezia si lumina se imbraca in piatra devenind arta, pentru arta, pura si sacra. Asta simt stand abia respirand in nava centrala a Catedralei Evanghelice din Sibiu. In fata altarul sobru, distinct, sarac, fara exorbitantul podoabelor de cult intalnit in alte rituri. O cruce imensa strajuieste altarul. Mantuitorul rastignit, infioara prin chipul zrobit de de suferinta creionat de artist, intr-un chin interminabil, un chin ce fac veacurile sa lacrimeze. In stanga bolta inalta se arcuieste peste Sfanta Fecioara ale carei lacrimi sunt potop de fluvii fierbinti ce nu par sa sece. Ma uit atent la acele lacrimi si ma intreb unde se termina arta si unde incepe divinul.

Dintr-o data in linistea sacrala din cele 6000 de tuburi ale orgii ce se ridica maiestuos intr-un aranjament gotic prin excelenta, situate in spatele altarului, un sunet grav deformeaza realitatea si Evul Mediu devine aproape respirabil. Apoi un altul la fel de grav si sobru ma arunca in meditatie. Bach, “Toccata si Fuga in sol minor catalog 564’. Cumva, spiritual devine o plutire intre heruvimii si ingerii ce par a canta intr-o incremenire ancestrala, prinzand viata. Iata arta muzicii, cantand arta constructiei, iata catedrala cladind note in incremenire.O lumina izbucneste asemenea unui rug prin vitraliile ce infatiseaza vietile unor sfinti. Astfel vitraliul devine viu, arta plamadita de o teologie a luminii. Cumva in meditatia mea ma aflu la jumatatea drumului intre dogmatica oficiala si o alta codificata, nascuta din discutiile asupra contrariilor, din cautarile intre credinta si ratiune care au marcat Evul Mediu si aspiratia profound umana spre atingerea divinului.

Imi spun iata aceasta catedrala e scara spre dumnezeire, nu o pot cataloga folosind un termen strict estetic, e prea simplu, prea pamantean sa numesc aceasta teologie a goticului ce este de fapt o teologie a Luminii desemnand conceptia asupra universului prezidat de divin, un univers in care forta creatoare si directoare este Lumina. Mai mult decat in epocile anterioare, aspiratia spre sublime marcheaza aceasta noua abordare a trancendentalului. In arta goticului resimtita aici inmagnifica Catedrala Evanghelica din Sibiu, capodopera a goticului specific transilvanean  cu siguranta arta inseamna “ Lumina”, iar lumina este Dumnezeu insusi si calea spre El. Arta  este imbracata in lumina iar lumina este Sophia, Intelepciunea  si sursa cunoasterii. Cand aceasta arta ajunge prin lumina in om, calitatile si virtutile lui stralucesc pure. Gratie acestei puritati el poate accede la starea de mantuire pr care o gaseste in Ierusalimul Ceresc, unde totul este inundat de lumina si apare astfel frumusetea, dar frumusetea Ierusalimului pamantesc nu poate fi decat arta gotica a catedralelor  ce impodobesc acest pamant, pretutindeni.

Este suficient sa privesc cu nesat nava centrala din aceasta catedrala, pentru a surprinde idea de sfera, pentru ca orice sfera superioara este sursa perfectiunii frumusetii sferelor inferioare. Corpurile superioare sunt inzestrate cu o frumusete simpla, spirituala, in timp ce sferele inferioare au o frumusete materiala. Amestecata.Dar sursa cea mai inalta a perfectiunii tuturor corpurilor este lumina pura. Deasupra tuturor cerurilor de lumina se afla lumina din lumea spirituala. Comform Sf. Augustin, lumina in sensul propriu al cuvantului este Dumnezeu. Iata proba dreapta a acestei  teologii a luminii cernute  prin vitraliile in care sfintii au prins viata pe raza cernuta in mii de culori si semen ale acestor vitralii. Cand in nava centrala acordurile se sting ma smulg cu greu si ies afara in soarele, ciudat de grav al crepuscului autumnal. Privesc in urma. Imi spun  inca o data ca in general goticul reprezinta estetica, careia fara indoiala ii corespunde o teologie centrata pe elementul lumina fiind cunoscuta ca luminism estetic.

Arta goticului si arta Fugii si Toccatei. Ca un acoperamant peste ele aceasta catedrala a Sibiului. Din spatele usii inchise rasuna acordurile grave ale “Te Deum”-ului, o altfel de arta  intruchipand o la fel de patrunzatoare arta a muzicii, vegheata de lunga meditatie a baronului Samuel von Bruckental al carui trup neinsufletit se odihneste in cripta din vecinatatea amvonului…

                                                                                                                           Sorin Mihai Franc

                                                                      student in anul IV la filozofie jurnalistica

                                                                            Universitatea de Nord Baia Mare

Exod si iubire

o lucrare coplesitoare, de expozitie

          Nu mi-am putut imagina niciodata ca povestile venite dinspre copii pot sa fie minunate. Drumul povestilor dinspre copii Inspre maturi, merita toata atentia si recunostinta noastra.

          Asa m-a fascinat Intr-o zi de toamna „mica” ARTISTA, povestindu-mi prin imagini desenate istoria unui popor ales de Dumnezeu si iesirea lui din Egipt. Citisem pana atunci de cateva ori fragmente din Biblie, am vizionat filme pe aceasta tema, dar povestea aceasta desenata de DIANA FRENKEL este rascolitoare. Imaginile m-au urmarit cateva saptamani la rand.

          Studenta la Institutul „I. Andreescu” din Cluj Napoca, Diana nu se supune legilor clasice universitare si se impune ca un talent neobisnuit : „Imi place simplitatea, detest Impaunarile, marile elaborari; de aceea trebuie sa cauti singur drumul Intalnirii cu arta. Pana In clipa de fata nu am avut profesori care sa ma ajute, mai mult, m-au facut sa n-am Incredere In mine. Sunt o rebela, am ales aceasta tema, a exodului, pentru ca sunt evreica. Am vrut sa-mi exprim originea, identitatea. Un artist trebuie sa aiba idei, nu este suficient sa stii sa desenezi. Trebuie sa te desprinzi, sa Inveti sa nu ramai pe loc. Sa le arati celor din jur ce stii si sa le oferi Intotdeauna o sansa”. Cuvinte mitraliate dintr-o minte stralucitoare, la 19 ani. Ca si cum te-ai afla In fata declaratiilor rostite de marii artisti ai lumii. Diana este totusi cu picioarele pe pamant. Este fascinata de ceea ce face; citeste si studiaza Biblia cu aceeasi pasiune cu care doreste sa se faca stilist. Pentru ca primele zile din viata studentiei au fost destul de negre, planurile de viitor i s-au naruit pentru o perioada de timp, dar mai crede ca arta este „ceea ce-i In inima mea, asta le voi oferi mereu oamenilor. Asa ma Incurajeaza si prietenul meu Gabi, student tot la arte plastice”. Admirand desenele sale, esti luat prin surprindere, iar pe masura ce Incepi a le Intelege nimic nu te mai Incurca. Exodul se constituie din doua lucrari : prima reprezinta povestile ce se scriau In pesteri si pe peretii piramidelor (o fresca mare) si cea de-a doua sulul de pergament pe care a fost scrisa tora. Fresca se termina cu drumul, este tocmai calea inversa, Incepe cu iesirea din robie.

          In desele sale framantari, In care desenul se transforma pe nesimtite In arta care transmite un mesaj optimist, se mai inspira din lucrarile artistului Paul Klee. „Intr-o zi voi fi numai eu. Stiu asta. Dar ca sa-ti povestesc ceva placut merita sa stii ca radeam noaptea de personajele mele, era trecut cu mult de miezul noptii si eu desenam omuleti; o saptamana Intreaga numai asta am facut.”

          Am numarat 23 de tablouri care descriu Exodul si fiecare lucrare are ceva din maretia creatorului care a inspirat-o desavarsit. Iesirea din robie, zice Diana, se poate aplica oricand si In zilele noastre. Dumnezeu si-a dorit sa aiba un popor si el sa reprezinte ceva pentru acesta. Exodul este razboiul lui Dumnezeu cu toti zeii din Egipt. Intaiul nascut al faraonilor este ucis, urmasii acestora sunt ucisi. Chiar daca istoria Imi ofera date stereotipe, informatii reci, neconcludente, suprapunerea artei peste evolutia istorica a unui popor este cea mai teribila reusita In maniera de a transmite emotia si tragedia evenimentelor.  Practic Moise Isi salveaza poporul printr-o crima. In rest nu mai conteaza nimic, ar spune absolutistii. Si totusi eu cred ca mai exista si altceva. Moise, copil, print si preot. Moise educat la scolile faraonului. Moise, martorul schingiuirilor, care vede Inasprirea robiei, care cauta ziua cand va putea pleca. Apele Nilului sunt Imbracate In sange si porunca lui Dumnezeu „Iti vei Inmulti samanta ca stelele cerului” este peste tot. In Exod este relevata frumusetea caracterului pe care-l are Dumnezeu, iar maretia lui este dusa In lume de catre poporul evreu.           Moasele au ordin sa omoare copii, celor care n-au ascultat de faraon, Dumnezeu le-a facut casa.

          Tablourile se Insiruie lent, ca si cursul fluviului Inainte amintit, ajuns la varsare. Moise fuge, Moise ajunge la fantana, Nunta (mirii In patul conjugal, dansatorii, flori aruncate peste miri); Rugul aprins,  (Dumnezeu Ii cere sa se descalte de sandale, pamantul pe care-l calca e sfant), Intalnirea cu fratele sau Aron, Intalnirea cu Ramses (predestinat sa duca Egiptul la pieire). Cele 10 urgii (sangele, broastele, paduchii, tantarii, seceta, bubele, focul si pietrele, lacustele si Intunericul).

          Si dintr-o data puhoiul acela urias de oameni care trec marea, la Inceput abatuti, neIncrezatori, dar pe masura ce ies din mare tot mai veseli, tot mai optimisti.

          Una din fiicele lui Etro va fi a mea. Una din marile fericiri ale acestui exod, va fi a mea. Diana Frenkel este o revelatie, este o binecuvantare divina. In ea salasluieste un artist pe care noi de-abia Il imaginam, iar drumul lui de-abia se arata pe de-a Intregul, cu toate obstacolele si suferintele lui. Ca Intr-un Exod In care nu trebuie sa lipseasca nici o clipa iubirea.

Nicoara Mihali