Poezie

LAURA GHERGHEL

Nota - poeziile fac parte din volumul (nepublicat) - MALADIA FLACARII

INFERNUL TOAMNEI

Ploaia plange-n picuri gri la geamuri,

Iar vantul crud desprinde frunzele din ramuri,

Si-aceasta trista atmosfera

Imi aminteste de-a noastra viata efemera.

Nu suntem ingeri, nu putem fi vesnici…

Iar timpul cade-n farame de nisip asupra noastra,

Izbindu-ne…

La fel cum crudul toamnei vant…

Izbeste frunza moarta de fereastra.

Afara ornicul neincetat al ploii

Masoara greaua scurgere a orei.

S-aud fosnete-n livada…

Vantu-n pas de promenada

Spulbera meticulos

Tot ce gaseste pe jos.

A noastra viata efemera,

Se stinge in soaptele unui amurg,

Pe cand clepsidra timpului, eterna,

Sfarama clipele ce curg.

MOARTEA TRANDAFIRILOR

Trandafirii isi traiesc ultimile clipe din viata,

Mor tristi in gradini,

Fara nici o speranta.

Toamna i-a preschimbat in umbre

Care-si rostesc la apus

Rugaciunile sumbre

Constienti ca timpul lor e dus.

E prea mult galben in aer,

Iar sufletu-mi stingher

Resimte culoarea trandafirilor si-a frunzelor

Ce triste pier.

Seara se lasa peste sat,

Natura plapanda s-a culcat,

Doar trandafirii mai plang in noapte

Suspina incet cu tainice soapte.

Ce simt florile stinse la apus,

Cand vantul le rosteste ca timpul lor s-a dus,

Ca n-o sa infloreasca gingase in gradini?

Probabil si-au dat seama

Ca viata e plina de-amagiri.

Se scutura-n vant trandafirii.

Moare o data cu ei ultimul simbol al iubirii,

Se sting triste plapandele flori

A caror soarta am plans-o de atatea ori.

ODA CARTILOR

Mi-am facut din carti icoane

La care ma inchin.

L-am anulat pe Dumnezeu,

Caci viata mea-i un chin.

Nenorociri ce ma pandesc,

Ma-mpiedica sa pasesc,

Topindu-ma incet la flacara lor mica,

Ma fac sa cred treptat ca toate-s nimica.

Imi ard in al meu suflet

Multiple flacari neincetat.

Nu pot nici sa mai cuget

De zgomotul ce-l fac.

Atunci imi caut linistea pierduta

In filele ingalbenite de timp si ploi.

Aici se regasesc melancolia neintrerupta

Suav ascunsa intre-a cartilor foi.

ARIPA SINGURATATII

Se pierd in zarea neagra a vietii

Tot stolul meu de amintiri…

As vrea s-alung umbra tristetii

Dar nu ma lasa azi sinistrele gandiri.

Stralucind –

Rasare luna, dintr-o margine de deal,

Si treptat invaluie satul

Cu lumina de opal.

Stau sub marul meu de-afara,

Si sub farmecul de vara,

Singura ascult… cum mintea ma-nfioara

Cu aceleasi obsedante ganduri,

Cu sfioase canturi.

Prea departe sunt de lume

Desi ea-i atat de aproape.

S-am uitat si de-al meu nume,

Pe cand luna e regina peste toate

Si-si revarsa ale sale raze

Peste-a mea singuratate.