Soapta de poveste
Adrian Pop
30 martie 1972

ea mi-a luminat calea
in vremea in care, cu ochii inchisi,
cautam cu teama un loc
in care sa-mi adapostesc lumina ochilor

tot ea mi-a spus
atunci cind m-am asezat cuminte
pe linia ferata
ca abia dupa ce sperantele
mi-au fost otravite
pot incepe sa sper

povestea ei n-o spune nimeni
povestea ei n-a scris-o nimeni
povestea ei o stiam, intreaga,
inca inainte de a ma fi nascut...

Utopie

Mihali Andra,

7 iulie 1987

imi place sa te privesc
cum sfasii animalic conceptele
cu dintii inverziti inmuguriti infloriti
cand te saturi
te trezesti brusc
intarziat printre sine topite
pe care gonesc fiare si oameni
oameni si fiare
fiare
stiu ca ti-e pofta o pofta nebuna
sa musti inca o data
din marul marilor sperante
mai bine hai
sa ne intindem pe masa
sa cascam blazati
sa ne dam trupurile la ciopartit
sa radem isteric
zvarcolirea cuvintelor ambalate atent in staniol
1+1= 8 nu stiai?
matematica se naste din carnea noastra
hai
sa ne intindem pe masa
sa cascam blazati
sa ne dam trupurile la ciopartit
hai
1 2 3 si!
trisezi....................................

De ochi
Nistorica Bogdan
16 Noiembrie 1987

Ma tarasc in grota sacra a privirii tale
Mi-e frig de prea multe lacrimi fardate
Si imagini anodine
Dar tu-pe sub pleoape-
Ma aprinzi intr-un foc
Albastru-visator.

Miresma lichida a flacarilor
Ti se reflecta in mirajul inundat al irisului
Ce absoarbe lumina umeda a noptii desuete.

Ma lasi – tarziu - sa ma strecor prin
Intimitatea pupilei tale inapoi
In salbaticia glaciara
Stiind ca ma incalzeste
Nuditatea aprinsa a
Ochilor tai.

P.S: Saturat
de nimicuri metafizice mazgalite
pe zidurile timpului
vagabondez
pe holuri de inchisori
nocturne.

Las tacerea
Katona Norbert,
16.12.1987

Las tacerea,sa-mi duca gandul
asurzitor
inima-mi rupe trupul

iubire
ma arde si ma doare.
In padure s-ascunde lupul
Si nu pot sa-ti spun ca
mi-am uitat acasa,dragostea si lutul

Stau in palma,si-n varful gandurilor
Vreau acasa, pe autostrada timpului.
Singur,vandut anotimpurilor

Gasesc placere-n sete si-ti
las tacerea -
pas de litere,
crucificate pe cuvinte.

crez uitat
Onea Madalina Bianca

(31 ianuarie 1988)

mi-am adus aminte ce
simplu era
sa ingenunchem cu
capul cand mai stateam
sa ne rugam ierbii

coatele aride ciufuleau
pamantul sa-l
soarba in poezie

dar subit ne-am
transformat intr-un
pahar cu maruntaie
opace

Semilunar
Bogdan Groza
03. 12. 1973,

de aici altfel se vad sudurile
mai sociabile cu fiecare nord insingurat de atata asteptare calma
e ca si cum o spirala alba s-ar transforma intr-un sarpe in forma de cerc
nimic din cuantica sentimentelor nu se potrivesc descrierilor
facute confesiv intr-un du-te - vino lapidar…
au si stancile idilele lor
pe care doar sirenele indragostite le stiu
atunci cand tineri cu suflete transparente
le dau intalnire fix la ora 18
pe o faleza solara in forma de inima

altfel se simt apusurile
dupa o infuzie de misticism evanescent
al zorilor retrograde

decat sa stric traiectorii de triunghiuri albastre
mai bine las neinceput traseul inapoi
spre un mine insumi
semilunar

Si atunci se trezeste orgoliul meu
Diana Lucretia Ana Petrehus
09.11.1988

Te rog
ingenuncheata, cu...
spatele la Sfinti, cu...
sangerande rotule
rasfirate,
staruind imun in cioburi de
vitralii
pe care-am sa continuu
a le sublima in Eu
ca pe domolitoare familiaritati si
a le blestema
greu decantat surghiun...
si plange
pana-n cant hindus s-apoi in
rama de desert
decojit
de pe-a mea continuare in
anexa timpului morbid
unde leaganul in veci nu mi-a stat
nici in picioare si
nici intr-un loc

Te rog
cu chihlimbarul dintr-un
talisman pagan,
cu grava mantis religiosa
pleonastic macerata-n el

Te rog
cu nelinistea vorbei ce spune
mai lasa fereastra
inainte de somn,
cu presimtiri de liliac...

Asa se termina
cosmarul meu intotdeauna:
in ruga!...

cerinta
Nicu Stef
9 decembrie , 1986

aduna-te punct
cu tot ce ai tu drag
si ofera entitatii
spatiu
vid
somn
poate atunci degetul diafan
va hrani incordarea
amestecand supremul
cu ternul divin
posibil
dupa trecerile onirice
ale efemerului
va multumi stingerii pentru patosul
morfin

Chihlimbar
Alexandra Verzes
28.04.1985

Mi-a soptit cineva odata ca totul e
Chihlimbar si se transforma in foc.
Iar acum privesc gema din mana
Si mi se pare ca viata imi e prinsa
In perfectiunea numita… eternitate.
Un zambet, o stea, un cantec
Raman incrustate pe pata fierbinte a
Pietrei ce mi se lichefiaza pe piele
Si eu ma toropesc in visul de cenusa.
Mi-e cald de caldura lor, a pietrelor
Din nisipul ce isi numara cu lentoare,
Graunte cu graunte, partile udate de
Lacrimile abrazive ale rocilor.
Si simt rasuflarea chihlimbarului
Pe ceafa, simt sarutarea ireala a timpului,
Trupul mi-e asemeni scoicilor care se-nfioara
La atingerea marii cand valurile le invaluie in
Carcasa, asemeni bulgarelui ce il am in fata mea.
El pastreaza amintiri si franturi
De “a fost, este si va mai fi”.
Este, aici, acum, cu mine, cu tine,
Cu lichidul stancos care sopteste
Un vis atemporal de iubire, implinirea
Fireasca a naturii, portocaliului rosiatic
Din suflete – doua la numar – si ele
Respira, asemeni chihlimbarului,
Focul, carbunii.
Ard rosu in inghetul
Albastru al marii
Doua epoci, impletite.

Pietà - lui Tatanka
Rita Graban
7.02.1974

Fi-ti-ar cerul giulgi implumbit
si viata galera-ntre galere!
Ca ai putut fi atat de dur
cu rugile soptite-n
taras-gropisul meu spre mantuire
ca ai putut manji un lan de maci in iubire
omisiunea lege si minciuna principiu...

Fi-ti-ar viata insarata lacrima
inviind dureri
sure scrumuri de
sentimente!

Fi-ti-ar speranta ultimul tovaras parasindu-te amar
si da-ti-ar Viata asta cruda
inca o viata ... in zadar!

Blestemata fie viata-ti
si blestemat sa-ti fie orice har!
Sa te ajunga blestem de soimi in vapaie de zbor!

Blestemata Golgota coborand in mine!
Blestemat fie Cerul c-a sadit samanta iubirii in
noi...

tablou despre tine
Serban Morcovescu(19 Ianuarie 1974)
(colabore din SUA)

cheltuiesc un chintal de cuvinte ca sa te adulmec
in miristi de penumbre, diminetile acestea...
indupleci fiecare cuta a pielii
cu fermecatoare taceri, doar
bratul tau vivid si incolacit in vitralii
de vise...
poem al luminii, trupul tau nud
langa mine
fara substantierea pacatului, doar metastaza a iubirii
intr-o articulatie a clipei;
eu, distribuitor unic autorizat al acestui demers
la increstinare,

abandonand cuvintele
in vitralii de vise
surasului tau

Post Poetic

Anca Morcovescu(14 iulie 1979)
(colaborare din SUA)

poate crezi ca nu
ma stiu
ruga
din pamant
cand fac bulgari din
cuvinte moarte, si
ingrop
esecurile respiratiei,
si nu mananc
nimic in
afara de
carne de muze chiar
si-n zile de post
cand poezia
se roaga
in ou.