Problema clonarii, la inceput doar o utopie pentru o omenire care mai avea de parcurs un secol al revolutiei tehnologice, este un fapt implinit pentru oamenii mileniului trei. Conceputa in secret, prima fiinta vie clonata facuta publica a fost oaia Dolly, urmata apoi de sobolani si pisici. Totul s-a desfasurat si se desfasoara “in numele stiintei”.
Cea mai dura lovitura cu privire la clonare pe care a primit-o umanitatea la inceputul acestui mileniu, este anuntul facut de secta Raelienilor cum ca s-ar fi nascut primul copil, prima fiinta umana clonata. Oamenii sunt obsedati de ideea de a avea puterea absoluta, de a se identifica cu Creatorul acestei lumi. Filosofia crestina spune ca fiinta suprema in acest Univers este Dumnezeu si ca Dumnezeu L-a creat pe om dupa “chipul si asemanarea Sa”. Cercetatorii de astazi incearca acelasi lucru, prin alta metoda. Adevar sau minciuna, acest anunt a impartit opinia publica in doua tabere: pro si contra clonarii. Astfel au aparut intrebarile: “Ce este de fapt o clona?”, “Care este statutul existential al unei fiinte clonate?”
O clona reprezinta orice fiinta creata in laborator, pe cale artificiala. Fie ca este vorba de un animal sau de o persoana, clonele sunt un experiment de laborator ce poate avea repercursiuni grave asupra intregii lumi. Animalul clonat nu realizeaza ca e mai deosebit fata de celelalte vietati asemeni lui. Mananca, se joaca la fel ca restul animalelor. Putem spune acelasi lucru si despre o persoana clonata?
Omul se detaseaza de lumea animala si face parte dintr-o societate intr-o continua schimbare. O data cu dezvoltarea universala a tehnologiei, au aparut noi intrebari, dar si noi raspunsuri, noi dileme, dar si noi solutii. Clonarea umana este astazi posibila. Inventata din dorinta oamenilor de a gasi raspunsurile la necunoscutele care le chinuie vietile, clonarea este o alternativa pentru speranta. Este pusa in discutie posibilitatea salvarii vietilor omenesti cu ajutorul organelor clonate. Clonarea umana ar putea contribui la gasirea unor leacuri impotriva bolilor incurabile sau pur si simplu la incercarea de a muta sufletul unei persoane in corpul unei clone. Se vorbeste ca, in viitorul apropiat, vom putea trai mai multe vieti prin transferul sufletului in corpul clonat. Dupa cum se stie, e imposibil ca pe Pamant sa se afle in acelasi timp doua persoane absolut identice din punct de vedere fizic si organic (structura AND-ului). Fiecare este o entitate, o alteritate.
Acum, in secolul XXI, societatea priveste cu neincredere clonarea umana. Aparitia unei clone in mijlocul ar crea rumoare si chiar acte de revolta. Integrarea in societate a unei persoane clonate este practic imposibila, deoarece ar exista retineri din partea oamenilor. Fiinta umana clonata ar fi intotdeauna privita ciudat, vorbita pe la spate, respinsa de copii si poate chiar de adulti. Un rol important l-ar juca si mass-media, care i-ar distruge viata privata, invadandu-i intimitatea. Clona ar fi mereu asaltata de inrebarile curioase ale celor din jur. Apoi, referindu-ne la fiinta clonata, aceasta ar sti tot timpul ca este diferita. Creata intr-um mediu rece, fara parinti biologici, “nascuta” nu din dragoste, ci din necesitate, persoana clonata nu se poate numi “om”. Da, se deplaseaza pe doua picioare si foloseste limbajul articulat, actioneaza ca si intreaga umanitate a acestei planete, insa nu este diferita, deoarece in ochii ei nu ar exista niciodata caldura, fiinta ei nu ar avea niciodata atingerea divinului,. Clona nu are suflet, nefiind nascuta dintr-o mama si un tata, urmasi ai cuplului paradisiac Adam si Eva. La fel cum ea este lipsita de pacatul originar, mostenit de la acelasi cuplu. Clona este o masinarie organica, un surogat al omului, o creatura artificiala, menita sa suprapopuleze o lume prea putin incapatoare. Care ar fi viata clonei? Ce fel de intrebari s-ar naste in mintea ei? Daca la inceput s-ar comporta ca o persoana obisnuita, incetul cu incetul es ar deveni introvertita, cu probleme de adaptare. Cum ar putea sa-si dezvolte viata spirituala daca nu ar intelege esenta lucrurilor, daca nu ar intelege esenta lucrurilor, daca nu va apartine niciodata acestei lumi?
Jocul de-a Dumnezeu reprezinta o fatalitate. Cand cineva manuieste stiinta in favoarea omenirii, se poate spune ca realizeaza o actiune nonegoista. Raspunsurile la anumite boli poate ca se gasesc in clonarea umana. Dar de fapt, totul se naste din vanitate. Pentru ca un om nu poate crea, nu are voie sa creeze un altul pe cale artificiala. El comite un pacat absolut. Din punctul de vedere al crestinismului, acest lucru este greseala suprema care atrage dupa sine pedeapsa divina. Intr-adevar, clona este o “manipulare de laborator”, dupa cum spune M. Thiban-Cormilliot, creata cel mai probabil cu un scop ascuns. Oamenii nu vor putea niciodata sa se identifice cu Creatorul, in cautarea lor de a detine puterea si controlul in aceasta lume.
Clona nu ar avea aceleasi drepturi ca si oamenii, deoarece ea ar fi doar o copie a noastra, asa ca ar trebui sa se modifice legislatiile tuturor statelor lumii pentru a-i permite dreptul la viata; dupa cum stim, Dumnezeu a dat o lege naturala pentru toti oamenii, dar nu e valabila pentru un experiment stiintific.