Corespondente

Interviu cu Eva Iova,

- redactor sef al saptamanalului Foaia romaneasca si
director al Editurii de Carte si Presa „NOI”, din Jula, Ungaria

Mircea Crisan

- De ce ati ales o profesiune in mass-media?

Dintr-o simpla intamplare. M-am pregatit inca din bancile scolii generale sa ma fac profesor. Mi-am dorit sa fiu un pedagog bun, sa predau copiilor limbile romana si maghiara, frumusetile literaturii si a limbilor. Pentru a-mi atinge acest scop, in 1988, dupa terminarea liceului, m-am inscris la Facultatea Pedagogica din Seghedin, la specializarea romana si maghiara. Inca in anul trei de facultate mi s-a oferit posibilitatea sa lucrez la televiziunea din Seghedin, la redactia emisiunilor in limba romana, astfel am inceput sa inteleg cate ceva din tainele presei. Pana sa ajuns la examenul de licenta, am fost tot mai hotarata ca vreau raman in Seghedin si sa lucrez in presa romaneasca. Am inceput ca colaborator extern atat la televiziune, cat si la radio, unde am redactat in primul rand stiri. In 1995 am ajuns sa fiu angajata la Redactia Romana a Radiodifuziunii, ca redactor, ceea ce a insemnat ca de aici incolo am facut de toate: redactari si prezentari de emisiuni, reportaje, interviuri, relatari, stiri.

- Cum e sa fii „jurnalist al unei minoritati”?

Este o situatie specifica. Trebuie sa te pricepi la toate, sau mai bine zis la multe, sa faci daca trebuie relatari sportive sau culturale, sau politice, etc. Trebuie sa stii foarte bine ambele limbi, in cazul nostru romana si maghiara, pentru ca deseori, de exemplu la radio, ni s-au solicitat si relatari in limba maghiara despre diferite actiuni ale nationalitatii romane. Dar, bineinteles, limba noastra de lucru este romana si asta trebuie sa o perfectionam, sa o vorbim cat mai frumos si cat mai pe inteles pentru toata lumea. Trebuie sa fii perfect inteles si de romanii din Ungaria, care poate nu cunosc toate neologismele limbii romane, deci e nevoie sa vorbesti, sa scrii frumos, clar, simplu, romaneste. Pe de alta parte, nu trebuie sa uiti niciodata pentru cine lucrezi, si aceasta mica comunitate ce informatii asteapta de la tine. Trebuie sa stii despre tot ce se intampla in cele doua tari, Ungaria si Romania, trebuie sa gasesti informatiile, subiectele prin care dai cititorului, in cazul revistei Foaia romaneasca, o educatie romaneasca, transmiti valori adevarate romanesti. E foarte important sa contribui la intarirea sentimentului lui de roman, la perfectionarea limbii romane.

- Comparati drepturile romanilor din Ungaria cu ale maghiarilor din Romania.

Nu cred ca are rost sa facem astfel de comparatii. Cele doua comunitati care traiesc in minoritate nu sunt egale sau asemanatoare nici la numar, nici la necesitati.
Pe de alta parte, cred ca statul roman, dar si statul maghiar, are datoria morala sa sustina valorile romanesti din Ungaria pana cand se gaseste si un singur om care sa se declare roman. Nu conteaza prea mult daca intr-o biserica sunt o suta de credinciosi sau doi, acea biserica a fost construita de romani, s-au rugat acolo romanesti, au pictat icoane ortodoxe, deci este o valoare ce face parte din patrimoniul romanesc.

- In ce fel sustine statul maghiar manifestarile culturale ale romanilor si publicatiile destinate acestora?

Programele culturale ale comunitatii romanesti din Ungaria sunt finantate prin diferite proiecte, in primul rand, de la Fundatia Publica „Pentru Minoritati Nationale si Etnice din Ungaria”, de la Ministerul Culturii sau de la alte fundatii culturale. In ultimii 2-3 ani, s-a aratat un interes sporit si din partea Romaniei, realizandu-se colaborari intre Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni sau Institutul Cultural Roman cu organizatii romanesti din Ungaria.
Publicatiile tuturor minoritatilor din Ungaria sunt finantate de catre Fundatia Publica pentru Minoritati, cu sediul la Budapesta, astfel deci si publicatiile romanesti. Foaia romaneasca primeste, de aproape un deceniu, un sprijin financiar important si din partea Bucurestiului, de la Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni. Anul trecut acest sprijin a fost de 9500 de euro, iar finantarea pentru acest an este tocmai in curs de rezolvare.

- Care sunt principalele probleme ale romanilor din Ungaria si in ce fel se implica reprezentantii comunitatii romane in rezolvarea acestora?

Ca sa le enumeram numai pe cele mai mari, as spune ca invatamantul in limba romana, prin care, daca este de calitate, iti poti garanta un viitor, si reprezentarea, prin care insa nu ma refer doar la reprezentarea romanilor in Parlament, ci si la asa-numitele autoguvernari, organizatii, in care, in ultimii ani, au ajuns in rol de conducere ori persoane care nu vorbesc limba romana, ori persoane care nici nu apartin minoritatii romane. Pentru mine cele mai importante trei elemente in supravietuirea unei minoritati sunt: limba, credinta si cultura. Daca nu vom mai vorbi romaneste, vom deveni la fel ca ortodocsii maghiari sau orice scoala maghiara din Ungaria. Organizatiile romanilor de aici sunt preocupate de acest lucru, de exemplu in ultimii ani s-au facut eforturi pentru introducerea limbii romane in unele localitati cu trecut romanesc, unde aproape nimeni sau doar cativa batrani mai vorbesc romaneste. Este mare nevoie de sustinerea vietii bisericesti, pentru ca in fiecare localitate, mai ales in orase, biserica poate uni romanii, cum este de pilda cazul Budapestei, unde tot mai multi, atat romani nascuti in aceasta tara, cat si romani stabiliti aici prin casatorii sau mutati in Ungaria, participa la slujbe.

- Cum isi pastreaza identitatea nationala romanii din Ungaria si cum vedeti situatia lor in viitorul apropiat?

Cu toate ca ne plangem foarte mult, eu cred ca situatia nu este chiar atat de rea. In ultimii 10-15 ani s-au facut si multe progrese, gandindu-ma aici la faptul ca nationalitatea romana din Ungaria niciodata in ultimul secol n-a avut atatia intelectuali pregatiti, atatea organizatii, care sa faca programe romanesti. E drept ca tot mai putini copii aduc limba romana din familie, insa niciodata nu am avut atatea posibilitati de legatura cu tara-mama cate avem acum. Poti oricand se te duci la un film la Oradea, sau la un spectacol de teatru la Arad, poti sa aduci containere de carti romanesti, poti sa urmaresti posturile de televiziune sau sa asculti radioul din Romania. Cu putin efort, poti sa-ti creezi si in Ungaria o „mica Romanie”. Sa-ti decorezi bucataria cu farfurii de Horezu sau cu prosoape (sterguri) maramuresene, sa gatesti sarmale cu mamaliguta etc.

- In ce demersuri culturale v-ati implicat?

Pe langa faptul ca lucrez in presa romaneasca, sunt membru in conducerea Uniunii Culturale a Romanilor din Ungaria, organizatie care este alcatuita din mai multe asociatii locale si de specialitate romanesti. Prin acestea incercam sa atragem cat mai multa lume spre cultura romaneasca, sa organizam manifestari unde se vorbeste romaneste, se intareste sentimentele de neam. De exemplu, pe 27 octombrie vom aniversa 120 de ani de la nasterea scriitorului Liviu Rebreanu, care are legaturi si cu orasul Jula, avand aici si un bust si placa memoriala. Cu aceasta ocazie vor sosi la noi protagonistii filmului „Padurea spanzuratilor” de Liviu Ciulei, si vom petrece impreuna o serata literara prin care vom evoca figura lui Rebreanu.

- Ce va leaga de Maramures?

Din pacate, nu prea multe, doar prietenii pe care ii am acolo. Si dorinta de a cunoaste cat mai bine aceasta zona a Romaniei, despre care stiu ca este minunata, insa de catre mine prea putin cunoscuta. Dar imi place mult muzica, portul popular de acolo, bisericutele si casele de lemn, si sunt un admirator al cantecelor lui Grigore Lese. Ascultand aceste cantece, simt parfumul trecutului nostru comun si a radacinilor.

- Cateva date istorice despre revista “Foaia Romaneasca”.

Cea mai veche publicatie a romanilor din Ungaria, cu o continuitate de peste cinci decenii, este saptamanalul Foaia Romaneasca. Prima revista a romanilor din Ungaria de dupa cel de-al doilea razboi mondial a fost fondata de Uniunea Culturala a Romanilor din Ungaria, in anul 1950. In vara acelui an a aparut insa numai un singur numar al publicatiei, care atunci se numea Libertatea noastra, reluandu-si activitatea permanenta dupa jumatate de an, la 15 ianuarie 1951. Prima redactie a fost adapostita de sala profesorala a liceului N. Balcescu, cei mai multi dintre primii jurnalisti fiind profesori de scoala medie. La sfarsitul anului 1957, datorita imprejurarilor politice din acele vremuri, redactia a fost mutata la Budapesta, schimbandu-se nu numai titlul revistei in Foaia Noastra, ci in mare masura s-a modificat si componenta colectivului redactional. Perioada budapestana a fost hotaratoare si pentru viitorul scrisului in limba romana pe aceste meleaguri. Ziarul revine la locul lui de bastina in 1971, fiind condus de jurnalistul Alexandru Hotopan, de numele caruia se leaga multe publicatii etnografice, culegeri folclorice, ca de exemplu inregistrarea povestilor populare din satele romanesti din Ungaria. Foaia Noastra apare saptamanal din anul 1978. De la inceputul anilor ’90, Foaia – care a trecut prin mai multe schimbari de titlu: Noi, romanii din Ungaria; Noi, saptamanal al romanilor din Ungaria, iar din 1998 Foaia romaneasca – incearca sa-si gaseasca locul si rolul in viata minoritatii romane de aici. Cred ca primii zece ani dupa schimbarea sistemului a fost si pentru intelectualii romani din Ungaria o perioada de permanenta cautare. Jurnalistul, reporterul a trebuit – si trebuie si azi – sa se confrunte cu realitatea: lumea moderna aduce dupa sine si asimilarea, uniformizarea, pierderea identitatii.

- Cum va explicati scaderea dramatica a numarului romanilor din Ungaria (conform ultimelor recensaminte)?

Din pacate, in afara de cateva cazuri aparte, in Ungaria nu exista o atmosfera prea prietenoasa fata de romani, fata de Romania. Datele de la recensamant au fost analizate si de catre organizatiile romanesti, si s-a incercat gasirea unor raspunsuri, care pot fi: slabirea sentimentelor de neam, pierderea limbii si urbanizarea. Multi romani mutati de la sate la orase si-au pierdut contactul cu limba, cu traditiile romanesti, si dupa un singura generatie deja sunt aproape cu totul asimilati. Problema este foarte complexa, si pune o mare responsabilitate pe umerii conducatorilor romanilor de aici.

Optiuni si argumente

1. Presa din Romania sau presa din Ungaria?
Presa din Romania – Citesc zilnic pe internet ziarele, revistele romanesti si sunt abonata la posturile romanesti de televiziune.

2. Petofi Sandor sau Mihai Eminescu?
Eminescu – Este mai romantic si este roman.

3. Gulas sau mamaliguta cu sarmale?
Mamaliguta cu sarmale – Pentru ca sunt mai bune si mai usoare pentru stomac.

4. Teatru sau film?
Teatru – Rareori am ocazia sa vad o piesa de teatru, dar daca reusesc sa vad un spectacol bun, imi da o satisfactie pe lunga durata.

5. Minoritar sau majoritar?
Minoritar – Pentru ca asta imi este mostenirea.

_______________________________________________________________________________________________

CURRICULUM VITAE

Nume: Eva Iova Simon
Locul nasterii: Jula (Gyula), Ungaria
Data nasterii: 7 aprilie 1970
Starea civila: casatorita
E-mail: eva.iova@foaia.hu

Studii

1984-1988 Liceul „Nicolae Balcescu”
Jula

1988-1992 Universitatea din Seghedin
Facultatea Pedagogica
Sectia romana si maghiara
Seghedin

2005- student la Universitatea din Oradea
Facultatea de Stiintele Comunicarii

Experienta profesionala

1992-2000 redactor al Televiziunii Maghiare. emisiunile in limba romana

1995-2003 redactor al Radiodifuziunii Maghiare, emisiunile in limba romana

1999-2003 fondator si redactor al revistei „Liceenii”, de la Liceul „N. Balcescu”

din 2001- redactor sef al saptamanalului Foaia romaneasca,
director al Editurii de Carte si Presa „NOI”

Alte activitati:
1999- membru in Prezidiul Uniunii Culturale a Romanilor din Ungaria

Domenii de interes

Organizarea programelor comunitare romanesti
Lectura, muzica, teatru, film