mircea crisan

Cred ca atunci cand cineva iti spune “sa-ti fie rusine” nu-ti vrea binele (cu exceptia cazurilor in care ai parte de replica aceasta din partea parintilor). De obicei, “sa-ti fie rusine” vine ca un “indemn” din partea celor care au in sine platitudinea fiintei, si care nu concep ca poti face un lucru care sa te convinga mai tarziu de faptul ca ai incercat sa urci inca o trapta spre implinire. Si spun asta pentru ca toti cei care fac astfel de observatii au auzit o data ca “din greseli invata omul”. Insa ei, cei care striga “sa-ti fie rusine” isi imagineaza ca nu gresesc. Iar daca nu gresesc inseamna ca nici nu incearca sa se schimbe. Deci, “vegeteaza”.
Cred ca mult mai important este “sa-ti fie rusine” de unul singur, ca pornire launtrica, pentru ca atunci in mod sigur iti promiti ca te schimbi. Insa, ciudatenia face ca desi incerci sa nu mergi pe aceeasi urma, in mod normal ar trebui sa cauti un alt prilej “sa-ti fie rusine”. Pentru ca este mult mai sigur ca o sa-ti marturisesti asta in loc sa-ti spui “ma felicit, sunt cel mai tare”, iar apoi sa te plafonezi din cauza arogantei. Ce poate fi mai frums decat sa-ti fie rusine de persoana iubita, pentru ca daca ai gresit inseamna ca ai incercat sa iesi din rutina, iar daca nu vrei sa o pierzi vei incerca sa te schimbi. Si ma refer aici la lucruri marunte. De exemplu, i-ai cautat toata ziua un cadou, iar cand i-l oferi iti dai seama ca ai uitat sa-ti tai sau sa-ti cureti unghiile. Poate nu observa, dar incepi sa te gandesti ca si-ar putea imagina despre tine ca esti un om superficial. Ideea este ca totul depinde de vointa. Sa vrei sa vezi “lucrurile marunte”, dar care puse laolalta in mod sigur te vor surprinde.
Daca as putea da un grad de comparatie pentru “sa-ti fie rusine”, atunci as spune ca cel mai tare trebuie sa-ti fie rusine de ceea ce stii ca nu poti fi. Iar de crezi acest lucru nu-ti cauta pe deplin consolare spunandu-ti “in schimb, uite ce am facut”. Lasa-ti loc doar de o “portita” sa nu te apuce depresia.