Istorie

 

Latinitate si dacism
- dilema originii poporului roman -

De-a lungul timpului, studiile asupra poporului roman s-au intensificat, tot mai multi oameni de stiinta incercand sa dea un raspuns cat mai obiectiv, cat mai aproape de adevar si cat mai bine documentat la intrebare: „Pana la urma, ce suntem? Daci sau romani?”
Ei bine, aceste studii nu au fost intotdeauna obiective, iar rezultatul lor nu a fost de fiecare data apropiat de adevar. De ce? Pentru ca originile nationale reprezinta un subiect de interes pentru majoritatea populatiei oricarui popor, iar daca ai gasit un subiect de interes general, poti cu usurinta sa manipulezi masele. Astfel, originile poporului au variat intre daci si romani, in functie de interesele politice ale perioadei respective.
Daca intelectualitate pleda pentru o latinitate totala a limbii romane in secolele VII-X, in perioada comunista s-a pus accentul pe originea preponderent daca a poporului roman. Aceasta inclinare intr-o directie sau alta a originilor unui popor nu este deloc intamplatoare. Indiferent daca sustinem ca suntem mai mult romani sau mai mult daci, o facem pentru a ne identifica nu cu un nume, ci cu anumite calitati ale unei civilizatii de mult apuse, cum ar fi: vitejie, bogatie sau eruditie.
Desi este tentant sa ne mandrim, cand cu originea dacica, cand cu cea romana, trebuie sa recunoastem ca nu suntem nici, daci, nici romani, ci suntem mai mult daci, din punct de vedere al rasei si al obiceiurilor si romani din punct de vedere lingvistic. Dar carui fapt se datoreaza acest lucru? Oare nu ar trebui sa fim jumatate daci si jumatate romani din toate punctele de vedere? Ei bine, NU! Pentru a intelege cat mai bine de ce suntem urmasi ai dacilor si ai romanilor, trebuie sa incepem cu o analiza istorica.
Dacii sunt cunoscuti ca „Cei mai intelepti si mai viteji dintre traci” inca din timpurile lui Herodot. Neamul tracilor (popor de origine indo-europeana) era deosebit de numeros, numarul sau fiind comparabil cu cel al indienilor. Istoricii antici sustin ca, daca tracii nu ar fi atat de invrajbiti unii impotriva altora, ei ar fi fost cel mai puternic popor al istoriei. Din scrierile lui Herodot, aflam ca dacii erau agricultori, plugari, pastori, viticultori, apicultori, dar si olari, fierari, medici, constructori si razboinici deosebit de iscusiti. Izvoarele arheologice sustin toate aceste afirmatii. Primele contacte ale romanilor cu dacii s-au produs, cel mai probabil, dupa cucerirea Greciei de catre romani si transformarea Dobrogei de azi in provincia Moesia.
In momentul in care au Dacia a fost cucerita de catre romani, civilizatia autohtona era una infloritoare din toate punctele de vedere. Dacii aveau o religie bine structurata pentru perioada respectiva, o medicina si o economie bine pusa la punct, astfel se puteau considera independenti de celelalte popoare, ba mai mult decat atat, ei faceau exporturi. Astfel, desi principiile romane au fost impuse dupa cucerire, populatia autohtona nu a fost pregatita sa le asimileze in totalitate, astfel s-a format o simbioza intre cele doua culturi, simbioza care a avut ca rezultat nu un popor dacic, nici unul roman, ci un popor cu totul si cu totul nou: poporul roman.
Din punct de vedere al rasei, romanii sunt prea putin „romani” deoarece colonistii adusi in Dacia dupa cucerire nu erau de origine latina, cei mai multi fiind dalmati, moesi sau din alte provincii ale Imperiului. Insa limba pe care o vorbim este in mare parte latina. Limba romana a importat din latina vulgara sau comuna nu numai o multime de cuvinte, ci si structura gramaticala specifica acestei limbi. Limba daca a avut o influenta destul de mica asupra limbii romane, doar 170 de cuvinte fiind recunoscute oficial ca fiind de origine daca. De asemenea, limba romana contine numeroase cuvinte de origine slava, turca sau franceza.
Desi limba daca nu si-a lasat prea mult amprenta asupra limbii romane, obiceiurile, imbracamintea si religia dacilor se resimte in traditiile, modul de viata si chiar si in literatura populara a poporului roman. De exemplu, in „Miorita”, atitudinea senina aspra mortii poate fi considerata o reminiscenta a cultului dac al sufletului nemuritor. De asemenea, imbracamintea populara este foarte asemanatoare cu cea a dacilor de pe Columna lui Traian. Influentele dace se simt chiar si in unele colinde sau obiceiuri religioase romanesti.
Obiceiurile si religia latina nu au fost asimilate atat de mult, pe cat cultura sau modul de organizare care a fost impus imediat dupa cucerire. Cateva obiceiuri latine care si-au pastrat semnificatia si azi ar fi ingroparea mortilor (dacii ii incinerau si pastrau cenusa si urne speciale ascunse in grote) sau toastul.
Unul dintre cele mai importante sentimente pe care poporul roman (se presupune ca) l-ar fi imprumutat de la latini ar fi sentimentul unitatii nationale. Acest sentiment a facut posibila existenta statului roman pana in ziua de azi, in ciuda invaziilor popoarelor din jur. Acest sentiment este deseori evocat pentru a argumenta unitatea semantica, morfologica si gramaticala a limbii romane de azi.
Politizarea originilor poporului roman a atins un punct culminant in perioada comunista, politizare ce s-a resimtit mai ales in luna iulie a anului 1980, cand in fiecare cotidian (atat regional cat si national) aparea zilnic cate un articol de cu titlu „Burebista, barbat get” sau „Statul dac faurit de Burebista”, articole in care se incerca gasirea unui corespondent intre forma de organizare a statului dac in perioada lui Burebista si organizarea de atunci a statului roman. Presa punea un mare accent pe unitate si independenta nationala si pe ideea conducerii unice fara de care tara ar fi intr-o anarhie totala.

Desi originile poporului roman au fost mult timp puse la indoiala si deseori falsificate sau politizate, astazi putem sa spunem ca avem cel putin o oarecare certitudine: suntem urmasi ai romanilor SI ai dacilor, dar mai mult decat atat, suntem romani! Iar in zilele noastre nu conteaza atat de mult cine sunt stramosii tai, conteaza doar cine esti tu…
Parerea mea personala este ca poporul roman nu ar trebui sa se mandreasca atat de mult cu ceea ce a fost, ci cu ceea ce este (ma rog… daca poate face asta…).

Eseu - sinteza Florian Razvan